Mă uitam cât de frumos a evoluat partea de comunicarea a Arhiepiscopie Sucevei și Rădăuților de la venirea Înaltpreasfințitul Calinic.
Istoria ne spune că fiecare arhiereu are modul lui de a conduce, de a comunica.
Din întreaga istorie a Mitropoliei Bucovinei, respectiv a actualei Arhiepiscopie Sucevei și Rădăuților, vom observa că fiecare mitropolit, arhiepiscop, a făcut ceva care l-a reprezentat.
Teoctist Blajevici a sprijinit înființarea Universității la Cernăuți, Silvestru Morariu Andrievici i-a susținut pe români și bisericile unde slujeau preoții români, Vladimir de Repta a construit scoli, i-a ajutat pe oamenii nevoiași (se spune că pe timpul Mitropolitul Repta, Biserica din Bucovina datorită implicării conducătorului era atât de bogată încât i-a împrumutat chiar pe austrieci, bineînțeles fără să mai restituie ceva), Visarion Puiu un român care s-a sacrificat pentru unitatea și binele românilor (nici până în ziua de astăzi nu i-au fost recunoscute meritele). IPS Pimen a fost cel care a repus, după Revoluția din 22 Decembrie 1989, dreptul Bisericii în Bucovina, i-a sprijinit pe toți românii, pe toți credincioșii din toată Bucovina cum a putut mai bine, practic a fost ctitorul celor mai multe Biserici din Bucovina după o perioadă întunecată a comunismului.
Înaltpreasfințitul Calinic, în primii șase ani de păstoriei, a adus un alt fel de suflu, unul mult mai modern, cu o disciplină și ascultare mai aprigă. A inventariat tot patrimoniul Bisericii pentru a-l gestiona mai constructiv, a redat frumusețea multor lăcașuri istorice, i-a sprijinit pe cei nevoiași, i-a premiat pe copiii harnici la școală, iar probabil că în viitorul apropiat Biserica din Bucovina se va așeza, din nou, la locul istoric pe care l-a dobândit, cu mai bine de un secol și jumătate în spate, adică va redeveni Mitropolie.
Dan Șarpe