Sunt convins că mulți dintre D-voastră, dacă nu chiar majoritatea, iubiți pădurea, iubiți verdele.
Pădurea este „aurul verde”, pădurea legă viața pe pământ, iar fără Ea, nu am exista.
Pădurea din România, după Revoluția din Decembrie 1989, a avut de suferit.
A fost tăiată puternic, a fost umilință, mai ales de către vorbitorii de limbă germană, iar pentru asta vinovații principali sunt politicienii. Ei, au creat partea legală prin care austriecii și alte națiuni au făcut tone de bani de pe urma combinațiilor cu lemnul, iar tot ei, gunoaiele politice, au închis ochii la furtul de lemn
Îmi aduc aminte, prin anii ’90, cum malurile râurilor, pâraielor plus alte locații de la munte erau pline de rumeguș. Îți era și milă când vedeai asemenea imagini.
După 2004, rumegușul s-a dus spre fabricile de la Holtz, la fel și enorm de multă pădure. Austriecii ofereau bani frumoși pentru lemnul românesc, iar cum o parte serioasă dintre români aflați la puterea iubeau banii, drujbele au cântat necontenit prin pădurile patriei.
Astăzi, pădurea ne cheamă să avem grijă de ea, să o iubim, să o protejăm, doar, nu-i așa, dintotdeauna codrul a fost frate cu românul.
La Multi Ani, dragă pădure! Să fii mereu verde!
Dan Șarpe