Luna decembrie ne-a oferit două mari evenimente trecute în istoria României: abdicarea forțată a M.S. Regele Mihai I al României și revoluția din Decembrie 1989. Ambele însă au un numitor comun, și anume regimul comunist.
Pe 30 decembrie 1947, regele nostru, sub amenințarea armelor mânuite de către comuniștii instaurați prin minciună și forță la noi, în România, semnează abdicarea, o hârtie scrisă, gândită de către comuniști în frunte cu dr.Petru Groza. Practic, nu poporul, nici regele nu și-a putut hotărâ într-un mod democratic, european, demn de secolul XX, viitorul, ci doar o mână de oameni, binențeles sprijiniți de un milion de soldați ruși, cantonați la noi. Ceea ce-i trist, din toată povestea asta, reprezintă tăcerea incredibilă de care au dat dovadă celelalte state democrate ale lumii, SUA, Anglia, care practic au girat, au accepta, acea lovitură de stat, (abdicare nu o putem numi). Rușinea prin care au trecut politicienii americani, englezi, (de ce nu și cei francezi), este una imensă. Să întorci spatele unui stat, care te-a apărat cu sacrificii imense, atunci când avea nevoie mai mult de ajutor, arată ca un genocid. Nu cred ca, președintele Statelor Unite ale Americii și nici premierul Marii Britaniei, au dormit liniștiți după evenimentele din decembrie 1947? Din nefericire nici astăzi nu vor să-și recunoască oficial din greșelile trecutului, dar ne predau mai departe lecții de democrație. Și uite așa, un asemenea gest de nepăsare venit din partea americanilor și a englezilor, ne-a marcat viitorul nostru, mutând istoria de pe un drum luminos pe altul întunecat.
După 30 de ani de la căderea comunismului din România, nu s-a făcut dreptate pentru M.S. Regele Mihai I al României, pentru istoria noastră și zecile de mii de martiri români omorâți prin închisorile comuniste. Normal, era ca după evenimentele din Decembrie 1989, țara noastră trebuia să revină la forma de guvernare din 29 decembrie 1947, adică la monarhie constituțională.
Celălalt eveniment, care practit este la sens opus, reprezintă revoluția din Decembrie 1989, când practic poporul s-a săturat de comunismul din România și au ieșit în stradă. Din nefericire ceea ce s-a întâmplat, repede după 22 decembrie 1989, astăzi, după 30 de ani, pare ca un schimb de putere dintre linia întâi a Partidului Comunist Român cu cei din eșantioanele doi, trei. Puterea a trecut repede din mâna lui Ceaușescu în cea lui Iliescu.
Suntem în decembrie 2019, dar încă nu s-a limpezit ”cine a tras în noi 16-22”! S-au făcut numeroase comisii parlamentare și neparlamentare, dar fără un rezultat palpabil, iar urmașii celor care s-au jertfit în Decembrie 1989 nu cunosc adevărul.
Istoria lui decembrie ne demonstrează că nimeni nu-i nemuritor, oricât de puternic ar fi, iar o guvernare se poate schimba cu alta, evident cu sacrificii din rândul oamenilor simpli și cu sprijin din exterior. Ce ne mai demonstrează? Că un ciclu istoric, valabil la noi, nu durează mai mult de 50 de ani. 30 s-au dus.