Bietul copac, falnic precum soldatul român, veghea zi și noaptea asupra Monumentului Eroilor din municipiul Suceava.
Și nu o făcea de ieri, de azi, ci de zeci de ani.
Anul trecut un medic i-a făcut ultima verificare. Cică așa se cere legal, iar garnizoana militară s-a supus.
Nu l-au găsit bolnav, nu tu tensiune, avea 12 cu 8, un adevărat aviator, nu tu diabet, stomacul era sănătos, iar cu toate acestea cineva i-a dorit moartea.
Bietul soldat, nu știa ce-i pregătea statul, acel stat pe care îl slujise zeci de ani.
Într-o bună zi o drujbă, aflată în slujba primărie, s-a oprit lângă el, doar avea ordin de la cel mare să-l căsăpească.
Nu și-a dat seama ce se întâmplă. Repede seva i-a fost retezată. Ceilalți camarazii au strigat să-l lase în pace, dar nimeni nu-i băga în seamă, chiar un coleg urla în disperare „o să ne vină și nouă rândul”.
L-au ucis pe străjer, dar spiritul îi liber!
Dan Șarpe