Nu mă gândeam că după destrămarea URSS, România nu-și va primii teritoriile smulse cu forța de către sovietici. Era un lucru normal, firesc, un adevăr recunoscut de către istorie (astăzi ascuns prin cancelariile europene).
Domnul Ion Iliescu, Președintele României din acea perioadă, 1991, avea puterea și prietenia politică cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov, deci putea să reușească o unificare pașnică a tuturor teritoriilor românești, dar probabil că a fost sfătuit să o lase domol, să nu deranjeze urșii de la Kiev și Moscova. S-a încercat ceva in ianuarie 1992 cu R.Moldova, dar din cauza nepriceperii unor lideri politici români și moldoveni, totul s-a terminat cum a început!
România a avut șansa istorică de a se dezvolta puternic, după Decembrie 1989, de două ori.
Prima ținea de revenirea la monarhia constituțională, iar acest lucru trebuia făcut imediat după 22 Decembrie 1989 și cea de-a doua se referă la Reîntregirea Neamului.
Dacă pentru primul aspect trebuia să vină un sprijin din partea occidentului, pentru al doilea era necesar un mare ajutor din partea rușilor.
În ambele cazuri nu a venit, ceea ce ne arată că a fost o înțelegere între american și rus pentru ca noi, românii, să rămânem mai departe vasali la două puncte cardinale, Vest și Est, cu inclinare mai mult spre Est, adică să nu deranjăm ursul din bârlog.
Una peste alta nici după 34 de ani de la Revoluția din 22 Decembrie România nu are o politică proprie de dezvoltare, ci una tipică vasalului. Mai mult către Vest, dar cam nasol pe zona de Est, nu de alta dar a ieșit ursul cel mare și rău din bârlog.
Știa Ion Iliescu ce știa în 1991!
Dan Șarpe