Vă mai aduceți aminte cum arată județul Suceava și întreaga țară în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale și europarlamentare din 9 iunie? Pretutindeni era un șantier nebun. Se asfaltau străzile, străduțele, bulevardele, satele, comunele, orașele. Se trăgeau într-o veselie kilometri de conducte pentru apa rece, canalizare (fie vorba între noi, conectate doar la visele românilor). Ce mai, pretutindeni se muncea cu drag și spor.
Iaca s-a terminat alegerile, s-au terminat și lucrările s-au terminat și banii. De acum mai așteptăm ori încă un rand de alegeri, posibil cele parlamentare sau prezidențiale ori vreun proiect care să ducă spre Ucraina. Și gata-i! Doar nu credeați că binele se revarsă în permanență peste noi? Nu! Doar numai când aleși locali au nevoie de un vot, atunci coboară vorbele bune și banii!
Județul Suceava este o zonă uitată de cuvântul „bine”. Într-adevăr, este un bine, dar nu la majoritatea, ci doar la un segment redus de oameni.
Mă uitam la cât de frumos vorbește domnul Gheorghe Flutur și ce lucrări ratate poate lăsa ca moștenire. Vă dau un exemplu: drumurile de munte recent asfaltate au pe margine fie nimic fie pietriș care la o ploaie mai sănătoasă se prelinge peste tot. Păcat că s-a investit în ceva care are șanse să devină un coșmar pentru șoferi. Un drum fără un refugiu, într-o zonă de munte unde poți admira ceva frumos, nu este o binecuvântare.
Vă mai dau un exemplu: aeroportul de la Salcea. S-au băgat milioane de euro în ceva ce nu poate fi utilizat când este ceață și primește pasagerii într-un container. Ceva nu se leagă, dă cu virgulă.
Vă mai dau un exemplu: varianta ocolitoare a municipiului Suceava. De ani buni de zile este cârpită, răscârpită, cu denivelări semn că execuția ei ridică anumite întrebări.
Ah, era să uit: groapa de gunoi de pe un vârf de munte, adică pe Mestecăniș, iarăși poartă semnătura domnului Gheorghe Nucu, pardon Gheorghe Flutur.
Dan Șarpe