Prof. Univ. Dr. Ing. Emanuel Diaconescu, din punctul meu de vedere, este un simbol al învățământului românesc, un sucevean care s-a dăruit cercetării și mediului academic de la noi și din întreaga lumea. Era cinstit și reapectat peste tot în lume!
L-am avut profesor, la OM I și OM II, Organe de mașini unde am savurat fiecare curs, fiecare seminar.
Ne saluta respectos, se apropia de tablă și începea cursul. Era unul fermecător, fluid, nu arunca nicio privire pe vreun caiet, manual, efectiv ne hipnotiza prin ceea ce făcea. Examenul era la fel. Ne prezenta câteva probleme, pe loc inventate, după care ne lăsa trei ori pentru a încerca ceva.
Știam că este membru corespondent al Academiei Române, un adevărat geniu pe Tribologie.
Iubea foarte mult folclorul nostru tradițional. A ținut la Ansamblul studențesc ”ARCANUL” de la USV. Din acest motiv a permis ca în fața rectoratului să stea la loc de cinste diplomele pe care le-a obținut Ansamblul ”Arcanul”.
Tot timpul când mă întâlneam cu domnul academician Emanuel Diaconescu era o adevărată plăcere (cât am fost basistul ansamblului Arcanul, student și după).
Miercuri, 7 februarie 2024, am citit, pe Facebook-ul doamnei Oltea Preluca un scurt ferpar la adresa Prof. Univ. Dr. Ing. Emanuel Diaconescu, pe care îl redau mai jos.
Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace!
”Azi ar fi împlinit 80 de ani. Ar fi meritat să trăiască, să își vadă înflorind pomii cunoașterii pe care i-a sădit în orașul în care, vorba Sadoveanului (deși el se referea la un alt târg), nu se întâmpla mai nimic. Ar fi meritat să se bucure de recunoștința miilor de absolvenți ai USV, fostă IIS Suceava, pentru că, odată cu venirea sa la Institutul de Învățământ Superior din Suceava, a luat naștere învăţământul superior tehnic sucevean din care s-au format, treptat și cu insistențele și perseverența sa, facultăţile tehnice de azi. Ar fi meritat să fie omagiat în aula Academiei Române, al cărei membru corespondent a fost, pentru meritele sale științifice, merite recunoscute în lumea academică internațională: membru al Consiliului Internaţional de Tribologie, membru al Comitetului Internaţional ASME de Mecanica Contactului, membru al Comitetului Internaţional ASME de Nanotribologie şi Micro/Nano sisteme, vicepreşedinte (1987-2004) şi preşedinte al Asociaţiei Române de Tribologie, preşedinte al Comisiei de Tribologie a Academiei Române (din 1993).
Merita din plin. Se vede însă că s-o fi stricat ceva prin mecanismele Cerului și a fost nevoie de prezența sa pentru a asigura funcționarea, în continuare, a Universului și, harnic, priceput, tăcut ca un ardelean ce era, s-a dus (din 2011) să dea o mână de ajutor. Nouă ne-a rămas în suflet ca un aristocrat al științei, sensibil și generos, gata să asculte și să ajute pe toți cei care deschideau ușa Rectoratului.
Ca beneficiară a bunătății și grijii părintești cu care ne-a înconjurat, fără emfază, îi mulțumesc în gând și cred că bunul Dumnezeu l-o fi primit deja în Academia Edenului.
Veșnica pomenire, prof. univ. dr. ing. Emanuel Diaconescu!”
p.s. poză preluată de pe Facebook
Dan Șarpe