de Konstantin Ungureanu-Box
Fi binecuvântată
Lumină şi ascultare
Aripă de înger.
Mă dor genunchii
De sărut
În timp ce dormi
Mânile mele
Îţi tulbură visul.
Te sorb însetat
În culoarea frunzelor
Desfrunzit mă reazăm de cer
Trup curgător
Aer, cu aripi de sare.
Asemeni văzului
Mă îmbrăşisează Lumina
Chipul spart în păsări de noapte.
Veniva gândul
Să ne cheme
La toate
Căte ne înconjoară
De zâmbet
Îmi albesc ochii
Şi mânile
Subţire trecere umbră
Dincolo de ape.
Ne scriem ninsori
Dându-ne mâna
Potir .
Prin ceruri Te caut
Să-mi dormi osteneala
Ninge peste îngeri
Ochii Tâi mă plouă
Slove neîgenuchiate.
Am ascuns ploile
Într-o singură noapte
Trupului meu
Să Te păstrez Ipită.
Cerul din ochi
Lunechă umbră
Zbateri de aripi
Aurora.
Pe umeri Lumina
Îngeri coboară
Am ascuns slovele
Într-o singură carte
Ploilor să te citesc
Litanie.
Pe ceruri te caut
Neîngenuchiată
Zbateri de aripi
Tespletind apele
Cerul din ochi
Lunecă umbre
Îngeri mă plouă
Potirul
Te sorb însetat
Timp desfrunzit
Asemeni potirului
Neîngenunchiat.
De prin cuvinte mă adun
Mărturisind
Pe furiş să te privesc
Liturgică Auroră
Ochi tăi
Sâgerează Lumina
Îmi place să te ascult
Pastel – tango
Să te privesc
Asemeni văzului
Umbră.
În Umbra gândului
Mă reazăm de cer
Trup curgător
Cu aripi de sare
Asemeni văzului
Ochi Tăi plouă
Văz şi auz
Din crin în crin
Chipul spart
În păsări de noapte
Ochi pe care îi privesc
Mă urmăsesc pătimaş
Meru mă pândeşte un Ochi
Sărut adânc cât tăcerea.
Încenuchez când citesc
Mă-ndoiesc când privesc
Amuţesc când ascult
Înjurul ochilor Tăi
Sunt mereu Tânăr
Am întredeschis un ochi
Pe ascuns să Te privesc Umbră
Coborând Scara Văzului
Potir
Traversând aerul
Ţintuind în cuvinte
Tăcerea
Timp desfrunzit
Albă Lumină.
Te sorb însetat
Şoptindu-Ţi Numele
Ducând mână la tâmple
În voia visului.
În umbra visului rătăcesc
Asemeni unui gând
Pe ascuns mărturisind
Sărutul alb
Aurora
Seara femeile toate
Se întunecă
Acoperându-şi ochii cu ploi
Se poate murii
Unul de altul
Privindu-Ne Potir.
Aş purta ochi Tăi
Şi părul aprins
Verde pe spate
Aş uita lumea
Dincolo de ape
Limba pe care o vorbesc
Mărturisind.
Nu-mi mai doresc nimic
Ne-am pierdut din prea imaginaţie.
Imi plac femeile singure
Sunt puţin obosite
Şi vorbesc noaptea prin somn.
În ochi Tăi
Sunt un Înger
Şi-mi este frică.
Aş purta ochi Tăi
De ploaie mâinile Tale
Lungi către cer
Te-aş privi pe ascuns
Dincolo de ape
Aripi ascuţite
Limba pe care o vorbesc.
Se poate muri
În forma gurii Tale
Spovedindu-Ne
De ploi mă ispiteşte Sărutul.
Orice poem începe cu Aurora
Înveşmântată în gânduri
Alb mugur
Lumina.
Alteţă
Ochiul Tău mă plouă
De parte de trup
Din crin în crin
Sărutul depărtărilor.
Trăieşte-Mă
Potir
Mai adânc decât privirea
În voia visului
De aripi şi flăcări
Mărturisind însetarea.
În umbra gândului
Te citesc
Pe ascuns
Păcatele lumii
Spovedind
Când vom dispărea
Trupurile noastre
Vor deveni iarbă
Un Peisaj
Obligându-Ne să zâmbim
Dureros printre păsări
Însetaţi de Tineri.
Locuim un Trup
În care tocmai a nins
Pe degete purtăm Sigiliu
Ochii Îngerului
Vederii Noastre.
Trupul Tău cald
Mă inundă
Primul nostru Sărut
O privire profund ispitită
În linia subţire
A vecernilor
Rugăciune
Aşteptările
Împletesc trupuri de foc
Aurora .
Ochi mei
Au forma gurii Tale
Să te privesc
Potir
Obligându-mă să zâmbesc
Şi atunci când fac dragoste.
Mă spovedesc
Slâvind înălţimea
Celor zece porunci
Fără de mâini
Fără de glas
Ninsorile mele
Acoperindu-ţi ochii.
Viaţa noastră
Se vede ca un Peisaj
Sau ca o rugăciune
Obligându-ma
Să păcătuiesc.
Te sorb însetat
Fie mie după cuvântul Tău
Şoptindu-Ţi Numele
Mărturisind.
Bucură-Te
Suflete al meu
Atât de aproape
Atât de tărziu
În umbra gândului
Ochi Tăi plouă
Cuvântul
Tăcere.
Fiecărei priviri mă dărui
Mi-s ochii să te vadă
Chip de Văz şi de Duh
Din crin în crin
Liturgică Auroră
Printre anotimpuri
Înfloreşte Durerea
Sărutul
Albă lumină
Coloreazâ-mi sufletul în verde
Am scris toate cărţle într-un singur poem
Aurora.
Sunt cel care vine
Şi aduce Amiaza
Cel care se întristează
Mistuit de dorinţi.
Trupul meu mărturiseşte
Înger Te privesc
Mâna mea în inima Ta
Strecurând-o.
Nu sunt decât o Umbră
Din întâmplare rătăciţi
Unul în altul.
Te aştept în cuvinte
Chipuri înţeşosate
Conturându-ne
Voalate memorii
Traversând aerul
Despletind apele.
Trupul meu Te primeşte
De trup se leapădă tăcerea
Lumina.
Mă ispiteşte Sărutul
În felul nostru
Spovedindu-ne
Vederii de-a murii
Ne-au rămas doar Ochii
Mai misterioşi
Decât memoria
Chipul tău de Fecioară
Trupul meu de Ispită
În mâini Te port
Pasăre
Curată şi albă
Lumină
De singurătate
Trece subţire şi tristă
Aurora
Printre frunze
Lumina
Dincolo de ape
Scriem ninsori
Dându-ne mâinile
Aripă de aripă
Fără de glas
Ochii mei
Au forma cântări
Să Te privesc
Vitraliu.
