Alb și dor
De Dan T. Gurtesch
Iubita mea, cu totul mă deschid În faţa ta. De alb iluminat. Zăpezile-au tăiat un geam de frig În setea mea de proaspăt şi curat.
În iarna asta mi-au murit cocorii Singurătăţii, îngheţaţi şi trişti,
Şi blânda lor cădere-i a ninsorii Ce i-a jertfit minunii că exişti.
Şi-acum când scriu îmi este alb şi dor, Cuvintele îmbătrânesc prea iute,
Şi se întorc cuminţi, ca într-un zbor, Cînd îţi visez privirile durute.