Analfabetismul politic este o realitate apărută imediat după izolarea clasei politice de nevoile poporului.
Acest fenomen nu este unul nou în istoria omenirii, el se manifestă din cele mai vechi timpuri și apare regulat, mai ales atunci când unele personaje politice se cred net superioare față de majoritatea și/sau atunci când agenda celor puternici nu coincide cu dorința celor mulți.
Europa în momentul de față se află într-o zonă a analfabetismului politic. Și nu de ieri, de astăzi, ci de cel puțin un deceniu. România fiind membră UE, obligatoriu a intrat pe orbita analfabetismului politic.
Nevoile europenilor nu se încadrează în politicile promovate de conducerea Europei. Nemții, francezii, românii, englezii, austriecii, italienii, slovacii, sârbii și noi toți nu dorim să finanțăm mai departe războiul ruso-ucrainean, nu mai vrem să demolăm familiile tradiționale și să acceptăm în casele noastre un curcubeu urât, nu vrem să distrugem credința. Pe când clasa politică actuală, adică acei supuși față de interesele, combinațiile marilor companii internaționale stau în poziția de drepți, execută bine de tot ordinele idioate de la Bruxelles și din alte zone ale lumii (care sunt întoarse).
Cum era și normal, prin vot, populația răspunde imediat umilinței venite în valuri de la ”iubiții” noștrii conducători politici.
Mai departe, actuala clasă politică vede că este îndepărtată de la putere și imediat răspunde cu minciuni, promisiuni și chiar cu forță.
Observăm asemenea mișcări de forță plus minciună prin mass-media sau pe rețelele de socializare, ăstea necontrolate de către cei care au intrat în sfera analfabetismului politic.
Lupta pentru putere, pentru viața extraordinar de bună venită din avantajul de a fi lider, de multe ori te îndobitocește și te face să răspunzi prost. De fapt, scoate în evidență caracterul fiecărui om politic.
La noi, se vede cel mai bine! Dar este o vorbă: fiecare început are și un sfârșit!
Dan Șarpe