Din toamna anului 2025, mi-a sosit acasă un pui de pisicuță de la vecinul. Alb cu negru, ochii blânzi, iute, puricos, dar plăcut.
Săgeată, așa l-am botezat, a crescut iarna frumos în casă. S-a făcut un mascul puternic, dornic de aventură și ascultător.
Primăvară i-am dat drumul afară.
La început mi-a fost frică să nu-l calce vreo mașină (lângă casă trece un drum unde mașinile își cam fac de cap). Săgeată nu este chiar un pisic lipsit de minte, el a priceput că nu are ce căuta în stradă, merge numai pe trotuar, cu alte cuvinte repede s-a integrat.
La finalul lunii mai, într-o seară domnul Săgeată era tare concentrat pe o zonă din curte. Cu un mieunat mai agresiv se tot învârtea în jurul unei tufe.
Am prins o lumină și m-am îndreptat atent spre zona unde Săgeată se tot agita. Imediat tufișul se mișcă și mi-am dat seama că este ceva acolo. Am dat atent iarba și am zărit un arici plus puii speriați.
Nu era prima dată când un arici era prezent în curte. Il atrăgea mirosul mâncării de pisici, acele crănțănele. M-am bucurat când l-am revăzut pe arici (inclusiv puii).
Cum era normal, prima întâlnire dintre arici și Săgeată a fost una mai agitată.
După câteva zile s-au tolerat unul pe altul și așa au început o prietenie plăcută.
Timpul a zburat, iar seară de seară aricii veneau să se hrănească cu crănțănele din farfuria lui Săgeată.
Într-o seară nu i-am văzut pe arici. Am zis că probabil revin mai târziu.
Am mai trecut o zi, dar fără arici.
Dimineața vorbeam cu un vecin, care printre altele, mi-a spus că a văzut un arici și un pui de arici călcați de o mașină.
Vestea m-a întristat pe loc!
De atunci nu i-am văzut pe arici lângă farfuria lui Săgeată.
Probabil au ajuns în Împărăția Animalele sau poate s-au retras la o altă casă mai primitoare să se hrănească, mi-am zis! Și am continuat, prefer să-i știu pe arici în siguranță!
Dan Șarpe