Aurora liturgică

    0
    432

    Pentru  prima zăpadă

    Ar trebui să-ți cânt ceva

    Lumina lămpii să se micșoreze

    În văzul violet

    Din întâmplare

    Mă ispitește sărutul

    Au putrezit hainele pe noi

    De-atâta muțenie și așteptare

    Ne trebuie un sunet

    Negru și greu

    Pârguit în rugăciuni și ispite

    Lăudat fie numele Tău

    Peste care murmură

    Aurora Credinței

    Povara lumii întunecate o port

    Slăvind înălțimea celor zece porunci

    Prea mărit

    Să-ți fie numele

    Și trupul îmbălsămat

    Necuvintele.  

    ***

    Mi-ai vorbit prea mult

    Și m-ai privit puțin

    Te invidiez

    Pentru cicatricele luminoase

    Mă gândesc la tine

    Și tu înflorești

    Așa cum oamenii

    Se spovedesc

    N-ai de dat ochii

    Decât cu mine

    Eu am de dat ochii

    Cu îngerul

    Iar acum suntem singuri

    Livadă cu vișini

    Sângele Tău curge ca vinul

    Sângele Tău vindecă totul

    Brusc ploaia șterge totul

    Chiar și Păsările sunt mai importante

    Decât aceste memorii.

      *** 

    Mai întâi îțî voi închide ochii

    Pe care-i voi așeza în lanul de grâu

    Într-un tablou cu foarea-soarelui

    Dacă avem puțin noroc

    Vom prinde rădăcini

    În noaptea nunții

    Ne vom strica somnul

    Sărutându-ne

    Cineva ne-ar otrăvi buzele

    Să ne întrebe dacă mai existăm

    Noaptea ne-ascundem

    Într-un ierbar

    Potrivindu-ne ochii

    Dacă ne plictisim

    Ne schimbăm între noi chipurile

    Sau ne privim desenând.

    Când îțî vorbesc Ți se face somn

    Și-adormi în cântecul meu

    Tot mai gol sunt pe dinăuntru

    În văzul tuturor

    Galben-violet

    Să-ți amintesc

    Că dansezi cu mine.

    *** 

    Există dragoste  în care

    Se poate muri

    Păcătuiesc

     Mă strâng

    În lăuntrul cuvântului

    Semn ridicat la cer

    Pârguit în rugăciuni ispitite

    Lăudat fie sângele Tău

    Peste care murmură Aurora

    Fiecare zi începe cu post

    În jurul ochilor te sărut pătimaș

    Eu trec de-a lungul trupului

    Îngropând durerea în vin

    Mă visez un măr

    Ispitit de primul Tău sărut

    Ziua mea e un înger

    Cu mâinile la tâmple

    Ochii mei

    Au forma gurii tale

    Tăcerea mea te privește lung

    Cât o îmbrățișare de vitraliu

    Mă așez în genunchi

    Din ochii Tăi

    Sângerează Lumina.

    de Kontantin Ungureanu-Box

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.