de Konstantin Ungureanu Box
Ne pândim
Îndărătul ochilor
Se vorbeşte de mine
Păcat
Nu întâmplător
Ai dispărut din cuvinte
Fiecare locuind
Trupul celulilalt
Alb arzând
De singurătate
De sine
Frumuseţea
Pune ochiul pe rană
Nesfârşită coloană
A văzului
Ploaie şi muzică
Ne tulbură privind
În purpura umbrei
Strigătul.
Întrupat
Duhul pluteşte
Pe ape
Aripă de cer
În adâncuri
Tăcuţi
Mi-e dor
La ce gândeşti
Într-al meu Trup
Adânc Nevăzut
Răsticnirea mea
Nu Te-a cunoscut
Am încetat
Să mai fiu
Mâinile Tale inel
În jurul aerului
De vreme sau mai târziu
Ochiul din ochi
În purpura umbrei
Strigătul meu.
Absent
Te privesc Crucifix
Zugrăvind un Piesaj
Ploaie şi pietre
De-a lungul apelor
Peste tot sunt
Ochi mai devreme
Sau mai târziu
Ochiul din Tine
Uneorui Te ating
Mirare a mirării
În toate cuvintele
De departe venind
Simt trupul cum arde
În ceruri privind
Vioara mâinilor Tale
Vedere prelungă
Potirul.
Te aud
La mine-n Trup
De tineri ce suntem
Cântare cochetând
Din lăutrul meu
Izvorăsc apele
Albe păsări
Glăsuind
Înger întrupat
Fără de sfârşit
Mi-e Dorul
De vedere înconjurat
Ploaie mă trezesc
Torţă aprinsă.
Cineva ar putea
Să-mi fure vederea
Mă sperie gesturile Tale
Înoptând
Mă recunosc
În preajma depărtărilor
Cuvintelor
Mă spovedesc
Fredonând un Cântec
Reazăm
Capul de liră
Privind-o în ochi
În puritate
Aurora.
Te mint
Cu mâna întinsă
Risipind ploile
Lovindu-mă de noapte
Fără de chip
Mărturisin trupul
În eternul Tău trup
De vedere înconjurat
Privesc Răsăritul
Aripă de ochi
Înger Heruvin.
Mi-ai întins o mână
Să mă doară
Cântec de dimineaţă
Smerindu-mă
Te rănesc
Cu glasul meu
Pe apele umbător
În ritmul ploilor
În ritmul inimii Tale
Înroşită de şoapte
A mea gură
Un Strigăt.
Întind mâinile
De semne
Mărturisind
Aripă ascuţită
Privind Răsăritul
Cu tâmplele ninse
Vedere prelungă
În acorduri
Sângerează ninsoarea
Greve de ploaie
Mi-s ochii
Curată Lumină
Potirul
Albi Ţi-s ochii
Alteţă
Vecernie
Mânile Tale.
