Aurora liturgică
Ai adormit în umbra mea
Fără acoperire
Fără de nume
Frumos ca un semn de Duminică
Ce moare încet
Însetat de tânăr
Dureros de pasăre
În cruce de foc
Aurorei Polare.
Te îmbrățișez cu aripile
Într-unul din visele mele
Te-am zărit înveșmântat
Într-un Înger
Subțire și lung
Dangăt de clopot.
În mine însumi
Întotdeauna bate un clopot
Rezemat de-o privire.
Rezemat de-o privire
Mâna Ta prinde mâna mea
Ca și cum mâine aș muri
Cu mâinile împreunate.
Mi-e umbra deasă de lumină
Alb legământ
Rugăciunea.
***
În loc să te citesc
Te-am învățat pe de rost
Eu însumi sunt dependent
De semne
De cuvântul Aurora
Ardere de tot
Te urmez
Aer de aer
Foc de foc
Cu aripa
Înroșindu-Ți buzele
Semn nocturn
Să-ți văd ochii
În căderea cuvintelor
Sunetele mă rotunjesc
Descântec.
***
Cu privirea din spatele tău
Ne trezim cu aripile tăiate
Palmele care mă lovesc
Adună lucruri mici și mărunte
Pe care le-au nins amneziile
Te privesc
Până mă simt în apă și vin
Într-o veche fotografie
Unde sângele meu se vede roz
Ar fi trebuit să mă nasc
Cu alți ochi
Să nu ne știe nimeni
Adormiți în trup
Ochi în ochi
Ținându-ne de mâini
Alb legământ
Rugăciunea.
***
Am văzut Lumina
Semnele trupului Tău
Sângerând
De mine îndoindu-mă
Am devenit Semn
Porfirogenet
Capabil să Te urmez
Să-ți fiu Potirul buzelor
Nevrednicul
Nici un cer
Nu te poate înlocui
Nici măcar Întunericul
Ochii să-i închid
Văzduhul
Nu mă mai locuiește Nimeni
Lăuntrul ochiului
S-a întrupat Cuvânt
Ridicat la ceruri
Nor de sânge
Eu însumi sunt dependent de mine
De silueta unei păsări
Cu-n deget
Să-i ating aripa
Aurora.
***
Din întâmplare
Sunt albit de vânt
Frumos în piele de tigru
Universul unui poem
Ale căror semne
Pot fi citite
Cu aripile întinse
În văzduh
Trupul meu e un cer
O lăută
Pe-a căror umeri
Se urcă umerii Tăi
N-am știut niciodată
Ce să fac cu trupul meu
L-am acoperit
Cu semne
Important este că suntem împreună
Eu cu aripile întinse.
***
Toate semnele de pe trupul meu
S-au șters
Buzele Tale n-au dispărut
Nici ochii n-au albit
Potirul brațelor tale
Le-am smuls din văzduh
Eu însumi sunt
Silueta Ta de aer
Zbatere de aripi
Aurora.
Cineva ne strigă pe nume
Și nimeni nu știe
Că sunt Konstantin
Că ești Aurora
De văzul tuturor ne ferim
De propria Lumină
Sunt ca și Tine
Fără de trup.
***
Înnoptez într-o carte
La trecerea ochilor
Prin nesomn
Îngerul mă pândește
Prin toți ochii
Ar trebui
Să mă aflu
Să te regăsesc
Șarpele-Potir
Chipul meu bucurându-se
În linia subțire a văzului
Privesc depărtările
În care râurile dorm
Și orizontul
Nisipuri
Eu însumi mi-e frig
Din întâmplare
Mă ispitește sărutul
Citind semnele trupului
Pe-a căror umeri
Se așează Aurora
Mă port în mine
Potir
Să aflu mereu
Cine sunt
***
În tablourile pe care mă privesc
E multă taină
Primul sărut mă ispitește
Ochii Aurorei îmî sunt nimb
Niciodată nu ies din mine
Prefer să mă părăsesc
Înainte de a muri
La moartea mea
Te-am întâlnit
Cu o viață în plus
Ținându-mă de mână
Vioară
Ochii răsfoind
Aurora polară
Încărcat de strigăte
Întind mâinile să Te cuprind
Cântecul Tău sălbatic
Mă rotunjește.
***
Pentru prima zăpadă
Ar trebui să-ți cânt ceva
Lumina lămpii să se micșoreze
În văzul violet
Din întâmplare
Mă ispitește sărutul
Au putrezit hainele pe noi
De-atâta muțenie și așteptare
Ne trebuie un sunet
Negru și greu
Pârguit în rugăciuni și ispite
Lăudat fie numele Tău
Peste care murmură
Aurora Credinței
Povara lumii întunecate o port
Slăvind înălțimea celor zece porunci
Prea mărit
Să-ți fie numele
Și trupul îmbălsămat
Necuvintele.
***
Mi-ai vorbit prea mult
Și m-ai privit puțin
Te invidiez
Pentru cicatricele luminoase
Mă gândesc la tine
Și tu înflorești
Așa cum oamenii
Se spovedesc
N-ai de dat ochii
Decât cu mine
Eu am de dat ochii
Cu îngerul
Iar acum suntem singuri
Livadă cu vișini
Sângele Tău curge ca vinul
Sângele Tău vindecă totul
Brusc ploaia șterge totul
Chiar și Păsările sunt mai importante
Decât aceste memorii.
***
Mai întâi îțî voi închide ochii
Pe care-i voi așeza în lanul de grâu
Într-un tablou cu foarea-soarelui
Dacă avem puțin noroc
Vom prinde rădăcini
În noaptea nunții
Ne vom strica somnul
Sărutându-ne
Cineva ne-ar otrăvi buzele
Să ne întrebe dacă mai existăm
Noaptea ne-ascundem
Într-un ierbar
Potrivindu-ne ochii
Dacă ne plictisim
Ne schimbăm între noi chipurile
Sau ne privim desenând.
Când îțî vorbesc Ți se face somn
Și-adormi în cântecul meu
Tot mai gol sunt pe dinăuntru
În văzul tuturor
Galben-violet
Să-ți amintesc
Că dansezi cu mine.
***
Există dragoste în care
Se poate muri
Păcătuiesc
Mă strâng
În lăuntrul cuvântului
Semn ridicat la cer
Pârguit în rugăciuni ispitite
Lăudat fie sângele Tău
Peste care murmură Aurora
Fiecare zi începe cu post
În jurul ochilor te sărut pătimaș
Eu trec de-a lungul trupului
Îngropând durerea în vin
Mă visez un măr
Ispitit de primul Tău sărut
Ziua mea e un înger
Cu mâinile la tâmple
Ochii mei
Au forma gurii tale
Tăcerea mea te privește lung
Cât o îmbrățișare de vitraliu
Mă așez în genunchi
Din ochii Tăi
Sângerează Lumina.
Konstantin Ungureanu -Box