AURORA LITURGICĂ De Konstantin Ungureanu -Box

    0
    198

    Te privesc
    Ca și cum aș picta
    Vocea Ta
    Plouă îndelung
    Pace minunată și tristă
    Râuri pe dinainte
    Purpură de singurătate.
    Mi-am șters fața
    Cu-o pană
    Umbră
    Să nu mă risipesc
    Din trup mă ridic
    Singurătatea pianului
    Pictându-ți mâinile
    Mă lovesc peste umeri
    Înfometat
    Te urmez tăcut
    În limba nopților
    Nimic despre mandoline
    Îți aduc ofrandă
    Fecioară
    Zânbet rătăcit
    În colțul gurii.

                                                                                   ***

    Te visez între două heroglife
    Sărutând un măr
    O natură statică cu spini
    Rotindu-se inel
    Îți port sărutul sub tălpi
    Ochii
    În amiaza rugilor
    Mâinile Tale
    În ritmuri de jazz
    Tu vii spre mine
    Heruvin
    Tălmăcit din cuvinte frumoase
    Asemeni unei rugi
    Ridic altare
    Dacă cineva e Sfânt
    Acela e Trupul meu.

                                                                                     **

    Dinspre Tine plouă
    Absența mă urmărește
    Cu ochii risipiți în tablouri
    De singurătate
    Colindăm umbrele
    Lumina se așează
    Potir
    Desenează-mă în forme luminoase
    În lumina ochilor
    Ochii Iubitei
    Alb dureros
    Din genunchi se-nalță
    Rugăciunea
    Semne atâtor tăceri
    Neîngenuncheat
    Aurora
    Înalte clopote
    Glasul sângelui strigă
    Ochiul pe care îl atingi
    E vinul pe care îl beau

                                                                                    ***

    Din umbră
    Se desprinde cerul
    Pace minunată și tristă
    Să nu mă risipesc
    Închid ochii
    Purpură de singurătate
    Îți aduc ofrandă
    Fecioară
    Rotind în lumină
    Anotimpuri
    Acoperă-ți ochii
    Să mă vezi
    Coborînd o scară
    Frumos Răsărit
    Ai aripile pline cu îngeri
    Lovind aerul cu un strigăt
    Sărutând mâinile
    Albe ca piatra

                                                                                  ***

    În oglinda apelor
    Chipul meu
    Potir
    Călărind un cal
    Roșu ca buzele Tale
    Aripa pe o atingi
    E sângele pe care îl beau
    În singurătate stă puterea
    Înger de noapte
    Aurora
    Cerurile s-au deschis
    Încremenite de tăcere
    Cineva mă umblă desculț
    Răsucindu-se ploaie
    Caligrafia sărutului
    Mi-a înverșunat trupul
    Ochii ascund înserarea
    Înger de apă
    Înger de șoaptă
    Aurora Liturgică

                                                                                      ***

    Dinspre Tine plouă
    Singurătatea mă urmărește
    Dincolo de culoarea buzelor
    Apa pe care o atingi
    E vinul pe care îl beau
    Dansul meu va muri
    Cu ochii risipiți în tablouri
    Fără de trup
    Colindăm lumina
    Umbra se așează Potir
    Prin moarte trece Pictorul
    De mult prea târziu
    De mult prea înger

                                                                                    ***

    Ostenit de ploi
    Mă ridic
    Acoperământ
    Dureros de albastru
    Ți-s ochii
    Șoaptele Tale
    Clopote bat
    Pe aripile Tale
    Desenez infinitul
    Trup lepădat
    În măsura cuvintelor
    Asemeni chipului
    Nevăzut
    Cineva folosește limba mea
    Semnele mele
    Trupul meu
    Dați-mi o Aripă
    Să-mi rotunjesc mâinile

                                                                                      ***

    Seară de seară
    Te văd dansând
    Arzând ca o torță
    Smulgându-mi aripile
    Albastrul privirilor
    Rece oximoron
    În jurul cearcănelor Tale
    Mâinile mele
    Iau forma zborului
    A focului
    În ținute de seară
    Mi-e dor de mine însumi
    Am pierdut ceva din mine
    O poveste despre crini
    Chipul meu
    Îți conturează umbra
    Nu întâmplător
    Ai dispărut din cuvinte
    Neadormit precum apa
    Îți văd duhul
    Ochii Tăi mă lovesc
    Ploaie.
    Mă întâlnesc cu visele
    Mâinile Tale
    Crucifix
    În jurul fântânilor
    Mi-e teamă pentru Tine
    Albastru de singurătate
    Alb crucifix
    Aurora

                                                                                      ***

    Te port pretutindeni
    Bună Vestire
    Eu și trupul meu
    Ne dorim
    Locuind o ploaie
    Înger
    Albastru de singurătate
    Mă întâlnesc cu visele Tale
    Să Te privesc
    Neadormit precum apa
    De frumusețe
    Înflorind la vedere
    Ochii Tăi
    De ploaie și rod.
    Ne dorim fiecare
    O fericire
    Crucifix
    Semn de tăcere
    Fântânile
    Duhul meu plutește pe ape
    Aripa morții fluturând
    Adâncuri de cer
    Învăluit în umbră
    Se vorbește de mine
    De păcatul meu
    Nu întâmplător
    Ai dispărut din cuvinte
    Auroră Liturgică
    Bună Vestire

                                                                                      ***

    De trupul meu Te lovești
    Bună Vestire
    Te îmbrățișez
    Întunecat de iubire
    Ploaie de pietre
    Cu toate cuvintele
    Te-aș deochea
    Strigătul meu
    Înroșindu-Ți buzele
    Cu visele Tale mă întâlnesc
    Ploaie și pietre
    Imnuri cerești
    Auzită cântare
    Pretutindeni Te port
    Crucifix
    Bună Vestire
    Liturgică Aurora

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.