Aurora liturgică De Konstantyn Ungureanu-Box

    0
    103

    Aurora liturgică
    De Konstantyn Ungureanu-Box

    Pe aripile Tale
    Desenez infinitul
    În glasul pietrelor
    Te îmbrăşisez
    Purificat de durere
    Pe sânul Tău
    Mi-am aşezat Sărutul
    Fluture roz
    Cu degetele ispitite
    M-am desfrunzit
    În măsura privirilor
    Văzul mă umple
    Strigăt de clopot
    Statornică cruce
    Aurora

    Chipul meu albeşte
    Umbră furişată
    În greutatea cuvintelor
    Buzele mele înoptează
    Portativ
    Tăcerele mele
    Păsări înfloresc
    De Tine ispitit
    Vrednic de lumină
    Loveşte-mă cu aripa
    Până la cer
    Şoaptele Tale
    Clopote bat
    Potire
    Te-am luat Durere
    Umbra unui vas

    Înaintea ochilor
    Ne adâncim
    Metanie
    Da-ţi-mi o aripă
    Să–mi rotujnesc mâinele
    Epitaf
    Coborâtor la Ceruri
    Eternă flacără
    A Mâinilor
    Mi-au albit ochii
    Să te ascunzi
    În spatele unei ispite
    Cineva poartă
    Urechile Mele
    Faţa mea
    E Chipul altora
    Orice asemănare
    E umbra unui vas
    O natură statică cu Spini

    M-am lepădat
    De Trup
    Desfrunzit
    În măsura cuvintelor
    Mână mea
    Desenată de păsări
    E liniştea ispitită
    Să zboare
    Tot ce-am trăit
    S-a Întrupat
    Vrednicinu-mă
    Umbră
    De ochi m-a muşcat
    Nevăzutul
    Strigăt de clopot
    Statornică Cruce
    Prapur de câmpie
    Prin ochii Tăi
    Pictez nevăzutul
    Purificat prin durere

    Mă oglidesc
    În ceva necunoscut
    Nemărturisit
    Fiecare gând
    Al Meu
    Respiră
    Orizontul Tăcerii
    Lovindu-mă
    Cu tâmpla de umărul Tău
    Litugic conturat
    În stihul lungi
    Se roagă ispita
    Aurora
    Ai apărut în alb
    Fără să Te împotriveşti
    Capul să mi-l pierd
    Aripa sărutând-o
    Nimb singuratic
    Noaptea mirilor
    Ostenit te privesc
    Pecetluind lumina
    Cu aripile pline
    De îngeri
    Tăindu-mi o aripă
    Lovind aerul
    Cu un strigăt
    Chipul Tău
    O lectură
    În paşi de vals
    Ţi se creonează Trupul

    Mă ispiteşte
    Copac otrăvitor
    Semnul
    Prin care Te pot recunoşte
    Duh de ape
    Pe umerii mei
    De ascet
    Muşcat de ochi
    Mă ispitesc depărtările
    Îngerul pe care-L pictez
    E o mandolină
    În jurul Ei
    E atâta lumină
    Te îmbrăşisează
    Ale Mele aripi
    Gura-mi rotunjeste sărutul
    Ochiul din ochi
    Neîmplinitul.

    Imi vreau Trupul
    Aripile
    Acoperindu-ţi chipul
    În căderea frunzelor
    Tânăr mărturistitor
    Potoleşte-mi setea
    În viscol şi ploi
    Ochii pe care-i pictez
    Ascund înserarea
    Ispita mă urmăreşte
    Coregraf al sărutului
    Ia-mi mâinle
    De pe piept
    Aşeazăle pe-o frunză
    Sunt atât aproape
    Van Gogh
    Încât nu plâne nimeni
    Coregrafia sărutului
    Ascund înserarea
    În forme luminoase
    Semn de aer
    Îngeri de apă
    Aurora

    Mânile mele
    Desenează Atingeri
    Ochii Tăi
    Creonează vazduhul
    Nesfărşite aripi
    Grădini plutitoare
    Viscolind Potire
    Te ascund
    În şapte acorduri
    Cineva
    Aruncă cu păsări
    Nesfărşit de poem
    A Ta inimă
    Pe piept
    Să-mi aprinzi lumănarea
    Locuiesc toate cuvintele
    Prizonier al umbrei
    În rugăciune
    Se aprind dorinţele
    O mână mă ţine
    De mână
    Alta mă desenează
    Tărziu de ape
    Aurora

    Te văd
    Ca pe-o Poruncă
    În tablouri
    Mă ascund
    Nu pot privi un pictor
    Nu-l vede nimeni
    Ploaia ridică Privirea
    În lumina
    Duhului de ape
    Nu-ţi văd
    Decât Umbra
    O înserare
    Şi Tu devi subţire
    Ca un gând
    Se va găsi un pictor
    Să-mi zugrăvească umbra
    Zilnic mă urmăreşte
    O Umbră
    Pe întuneric vieţuind
    Ai coborât din văzduh
    Rotind apele
    Acatist cu ploapele ninse
    Înfăşurat într-o câmpie
    De purpură
    Voi purta o aripă
    Tânăr fiind
    Mănă Ta e un vis
    Pe care-l pictez

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.