Austria, prin vocea cancelarului, domnul Karl Nehammer, își dorește să introducă în constituție obligativitatea cash-ului, pe când la noi, prin graiul primului ministru, domnul Marcel Ciolacu, se dorește utilizare puternică a cardului.
Această diferență de gândire și de execuție ne arată la ce nivel politic se află Austriei în raport cu cel al României! Ce fel de politicieni sunt în Austria comparativ cu România!
Supunerea de care dă dovadă domnul Ciolacu față de băncile mari ale lunii ne arată că România încă nu are puterea de a se opune unor hotărâri financiare venite „în plic”. Ba mai mult, actuala clasă politică românească nu are un plan de viitor și nici puterea intelectuală prin care să decidă care va fi direcția de „mers politico-economico” a țării.
Diferența de mentalitate între politicienii celor două state este uriașă. Se vede clar că Austria are în „sânge” varianta de stăpân, iar în România, cei de la „butoane” merg mai departe spre zona de „supunere”, doar nu-i așa, altfel anumiți indivizi nu ar mai fi la putere.
De când e lumea și pământul banul fizic, cel palpabil, face legea. Dacă îl ai te simți mai liniștit, mai calm, ai un control mai ușor al vieții, iar dacă îți lipsește din buzunar, se spune că „miroase a prost”.
Una peste alta, cu banul cash în constituție, mentalitate financiară a Austriei este una mai departe de stat puternic, decizional, pe când cu cardul, plasticul în buzunar, ne arată că poziția financiară a României este una de „ghiocel”, de țară vasală supusă unor decizii total străine de noi, românii.
Dan Șarpe