În săptămână asta, am vorbit cu un prieten din Italia. Nu a mai văzut ploaie de ceva timp, iar râul Po este atât de scăzut încât pe unele locuri unde apa avea 4-6 metri, îl treci cu piciorul. Italienii, cei din nord, deja au fost avertizați că vor primi apă cu porția dacă ploaia nu se arată.
Astăzi, am intrat în pădurea de la Vârful Dealului. Bureți mai deloc, vreo 4 hulubițe, cât despre hribi nici pomeneală, iar pământul este uscat, vorba cumătrului Fane, trebuie să-l sapi cu picamerul, așa de întărit este.
Câmpul este verde, dar un verde palid semn că cere apă.
Anul acesta zăpada a cam lipsit, iar ploaia se lasă așteptată.
Nori negri s-au arătat de câteva ori la orizont, în schimb stropii de ploaie nu au lovit pământul. Vorba unui om din popor „șefu, după ce au montat rachetele ălea care fugărește grindina, nu am mai văzut ploaia!”
În timpul în care scriu aceste rânduri, câțiva stropi de ploaie îmi mângâie fața.
Hai, ploaie, hai!
Dan Șarpe
