Există o legendă care spune că o mare parte din averea lui Ștefan cel Mare a fost ascunsă undeva în apropierea vechii Catedrale Mitropolitane „Sfântul Gheorghe” Mirăuți.
Cu trei zile înainte de a muri, undeva pe 29 iunie 1504, domnitorul moldovean, Ștefan cel Mare, îl cheamă la o discuție pe unul dintre apropiații lui, se spune pe un anume Joldea.
Îi poruncește ca o parte din bogățiile pe care le-a adunat Moldova (sau Ștefan cel Mare) să fie îngropate în apropierea Catedralei Mirăuți, undeva la vreo 40-50 de metrii în pământ.
La tainica discuție, pe ascuns, a asistat și soția voievodului, Maria Voichița. Se spune că Ștefan cel Mare ar fi iscodit-o cu întrebări dacă știe ceva, dar instinctul de femeie deșteaptă a fost de a nega (probabil acest lucru i-a salvat viața).
Joldea a luat cu dânsul undeva la vreo 40 de turci rămași prizonieri din perioada de război, o parte din boierii credincioși ai domnitorului (undeva la 7). Împreună au ascuns tonele de aur, argint, blănuri de valoare și anumite înscrisuri.
Porunca lui Stefan cel Mare dată lui Joldea a fost ca după terminarea operațiunii să fie uciși toți cei care cunosc locația și îngropați ceva mai la distanță.
Ceea ce nu a știut Joldea este faptul că și el trebuia ucis după finalizare. Lucru care s-a și întâmplat.
Comoara ascunsă de către oamenii lui Ștefan cel Mare încă nu a fost descoperită. Se spune că cea mai interesantă bijuterie este un cal (la dimensiunea și greutatea reală) făcut din aur si care a fost primit cadou de la cumnatul lui Ștefan cel Mare.
Nu-i o noutate, dar bogățiile adunate de Moldova pe timpul lui Ștefan cel Mare au fost uriașe.
Dan Șarpe