Badea Ion, ajuns la vârsta de 75 de ani, își dorea să meargă la cosit, cum se făcea pe vremuri, cu coasa la el, batca și bineînțeles cutea. Omul avea tabieturile lui, vechi, păstrate din moși-strămoși, vorba bunicului, iarba cosită dimineața pe răcoare este mult mai gustoasă, iar animalele se bucură de o asemenea plăcere.
Bietul nea Ion singur știe că nu are șanse de izbândă la cei 50 de ari de fâneț, mai avea nevoie de ajutoare.
Îți puse pălăria pe cap și o luă prin sat, poate, poate mai găsește vreo doi tineri să-l ajute.
Pe drum îl întâlni cu băiatul lui Mitruț Ciobanul. Îl invită pe mâine dimineața la treabă. I-a promis că-i dă pe jumătate de zi de muncă 250 de lei, un rachiu, o masă și un pachet de țigări.
Tânărul Mircea îl așteptă liniștit să termine ce are de zis și îi propuse pe aceiași sumă să-l ajute, dar cu cositoarea mecanică. În câteva ceasuri, maxim trei, termină de cosit. Bunicul Ion îl refuză elegat.
Aproape de crâșma din sat, se izbi de Vasile a lui Cojoc. Tânăr frumos, puternic, cu fața luminoasă. De data asta se gândi moșul, sigur îl conving.
Vasile nu acceptă oferta. Îi spuse lui nea Ion că vremea coasei a trecut, acum mecanizarea, tehnologia este în floare. Iar acest lucru te ajută, te ferește de un efort inutil, faci mai multă treabă cu mai puțin efort.
Bunicul Ion se supără și se întoarse acasă. Hotărâ să se trezească la 4 dimineața și să meargă singur pe câmp.
Soția, tanti Mărioara, îl auzi cum bodogănea și îi promise că-l va ajuta.
Dimineața pe răcoare, cei doi bunici plecă la cosit.
Ajunse pe câmpul plin de rouă. Nea Ion cu o bucurie pe care nu am mai avut-o de mult timp se puse în genuchi și mirosi iarba verde. Fața se lipi de roua din iarbă, iar moșul Ion tresări de bucurie.
Asta-i pofta ce am poftit-o, draga mea Mărioară!
După ce termină de vorbit se puse pe treabă.
Coasa se auzi cum intră pe deplin în iarba proaspădă.
După câțiva metri, bunicul Ion se opri și ascuți bătrâna coasă cu cutea luată din tocul de la brâu.
Tanti Mărioara își urmărea soțul. Era fericită de ceea ce vede. Era mândră de nea Ion cu toate că avea o frică pentru sănătatea lui.
Ce tânără mă simt pe câmp, alături de al meu soț, exclamă bătrâna!
Pregătește masa și o iuțeală că-mi este uscat gâtlejul, mândra mea cea frumoasă.
Dan Șarpe