După Revoluția din 22 Decembrie 1989, credința noastră strămoșească a luat un avânt normal și firesc.
Spun normal și firesc din cauză că în timpul comuniștilor religia a fost interzisă, dar cu toate acestea nimeni nu te oprea să te rogi într-un Sfânt Lăcaș.
Anii ’90, 2000 au fost cei mai sinceri ani ai Bisericii Ortodoxe Române.
Cu timpul BOR a prins puteri financiare, ceea ce i-a dus și la o implicare în politică. Când ai miliarde de euro în buzunare altfel gândești, acționezi. Îți dispare sinceritate, intervine interesul. Să nu uităm pe timpul guvernării pedeliste poporul român trecea printr-o recesiune urâtă, iar biserica ortodoxă primea donații imobiliare puternice. Din acest motiv Patriarhul Daniel tăcea și nu spunea nimic, nu-și apăra credincioși de necazurile pe care le făceau politicienii pedeliști. Ba mai mult, aplauda guvernare Băsescu – PDL.
La Suceava, Biserica era păstorită de IPS Pimen, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, un Om cu dragoste de Oameni, cu iubire, respect față de cei mici și neajutorați. Era bine pentru credincioșii și clerul din județul Suceava, în raport cu cerințele Patriarhului Daniel. Pe Înaltpresfințitului Pimen îl vedeai tot timpul cum se plimba pe jos prin municipiul Suceava, cum îi ajuta pe oameni la munca câmpului, cum construia ceva. Chiar dacă avea o vârstă mai înaintată, Domnia Sa era de o frumusețe și de o bucurie de nedescris. Era un sfânt care umbla printre credincioși. Astăzi, asemenea imagini sunt de domeniul trecutului, iar luxul, stresul a intrat și în Casă Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (disciplina, curățenia sunt lucruri normale, iar stresul, supunerea brutală sunt cerințele pe care le impun doar dictatorii sau oamenii slabi de minte). Zâmbetul preoților suceveni a dispărut de când a apărut IPS Calinic. Au apus și multe alte obiceiuri plăcute, blânde, aducătoare de bucurii în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Omul sfințește locul, omul aduce bucuria printre oameni, dar tot omul poate aduce răutatea între oameni.
Dan Șarpe