Plin de sine, actualul președinte al României, dl.Klaus Iohannis, este convins că-l va prinde și pe cel de-al doilea mandat de șef la Cotroceni, uitând într-un mod voit de faptul că nu este singurul care își dorește fotoliul de președinte al tuturor românilor.
În această ecuație, dacă ne luăm după sondaje și după scorul obținut la alegerile europarlamentare din mai 2019, vine din spate dornic de putere candidatul USR și PLUS, Dan Barna, mai apar cu o dificultate de mers cei din PSD, ALDE, ProRomânia și există șansa unei necunoscute astăzi, dar care poate face o figură frumoasă, un gen similar celui din Ucraina.
Dificultatea stângii constă în faptul că nu și-au lansat un candidat eligibil, dornic de a ajunge măcar în turul al doilea la alegerile din noiembrie 2019, așa cum au fost obișnuiți pesediștii și simpatizanții acestora la orice înfruntări prezidențiale avute după Decembrie 1989, cu alte cuvinte PSD sau ProRomânia partide cu orientare de stânga, nu și-au găsit un model de candidat care să aibă o șansă egală cu cea a lui Iohannis sau Barna cum spun unii analiști politici, însă ei, pesediștii, speră mai departe într-un miracol politicienesc care să rupă orice manual de specialitate sau sondaj de opiniei și să ducă stânga pe drumul cel mai scurt către Cotroceni.
În momentul de față se vede că cei din PSD nu mai au un lider puternic, au scăpat direcția, iar acest lucru duce la frământări interne, care nu fac altceva decât să fragmenteze partidul, plasându-l într-o zonă întunecată, așa cum își doresc cei din opoziție, mai ales Iohannis și Barna.
Nu-i plâng pe pesediști, dar nici nu aș vrea să văd un dezechilibru în politica autohtonă. Este suficient că nu găsești în Parlamentul României un partid verde, ecologist, care să-i aducă cu picioarele pe pamânt pe cei care gonesc spre distrugerea pădurilor, în general a culorii verzi.
Am impresia că actualul lider al PSD, domna Viorica Dăncilă, își dorește din toată ființa ca partidul pe care-l conduce să nu aibă un candidat la prezidențiale capabil să ajungă în turul al doilea. Seamănă foarte bine cu un blat între Iohannis și dumneaiei, cu alte cuvinte se dorește o continuitate politică în ceea ce privește puterea, mai în glumă mai în serios tandemul Iohannis președinte și Dăncilă prim-ministru este unul câștigător și de succes.
Întodeauna interesele din zona politicii sunt schimbătoare, câteodată de neînțeles, imposibile unei gândiri simple și oneste, dar realizabile la un nivel înalt. Din acest unghi putem lua în calcul un scenariu eligibil unde principalii actori sunt Dăncilă în rolul de prim-ministru și Iohannis de președinte numai de dragul izolării celor din USR-PLUS, dar ce te faci cu istoria social-democraților și a liberalilor? Cu promisiunea față de simpatizanți acestora? Uiți și arunci totul pe câmp sau mergi pe drumul pe care îl are partidul?