”Astea au fost satisfacțiile meseriei mele, faptul că am adus pe lume copii. Poate nu am făcut întodeauna totul perfect, dar perfect nu face nimeni decât Dumnezeu.”
”Medicina este arta vindecării, care teoretic, nu are nicio limită” Petre Țuțea
Din punctul meu de vedere meseria-știința de medic este de o importanță colosală, unde doctorul joacă tot timpul rolul unui sfânt, la care, noi, oamenii, ne rugăm să ne păzească de cele rele, salvându-ne de la o durere sau de la moarte. Întodeauna bucuria este mare atunci când un Om scapă un alt om de o boală, iar acel vindecat își poate continua drumul prin viața. Sunt cazuri când finalul este unul trist. Nu există reușită de 100%!
Astăzi, voi scrie despre un Om care are chiar arta vindecării, așa cum a grăit filosoful Petre Țuțea, profesia lui fiind medic obstetrician- una plină de viață și de viitor.
Născut, crescut și format într-o lume cu un crez profesional bine determinat, unde știința, priceperea avea întâietate în fața prostie, dr.Cristian Irimie a avut amabilitatea de a-mi oferi un interviu.
Nu sunt primul, singurul și nici ultimul care scrie despre medicul Cristian Irimie. Lucrurile și realizările frumoase merită întodeauna scoase în față, mai ales astăzi când anormalul a luat locul normalului.
Am mari emoții când aștern aceste rânduri. De ce? Din simplul motiv că nu vreau să deranjez, să dezamăgesc, liniștea unui Om, care după zeci de ani de muncă, zeci de ani închinați în slujba medicinei, a binelui, merită să se bucure de ceea ce i-a dat viața. O familie frumoasă, o carieră, atât profesională cât și politică, plină de realizări.
În final, chiar dacă voi supăra anumite persoane, pot afirma sus și tare că doctorul Cristian Irimie sau Cristi cum îi spun prietenii, face parte din istoria Sucevei.
D.Ș. Ce reprezintă Suceava pentru D-voastră?
C.I. În primul rând casa. Casa, familia, eu stau de aproape 42 de ani în Suceava, cred că-i cât o viață de om. În al doilea rând este locul în care m-am realizat profesional, social, unde am prieteni, rude, deci Suceava mi-a oferit totul.
D.Ș. Cum arată astăzi municipiul Suceava după 42 de ani?
C.I. Ah, e mult schimbat! Mult schimbat! Eu imi aduc aminte ce era aici prin zonă (str. Ion Creangă) niște case vechi, mizierie. Suceava nu este sau mai bine zis Suceava a fost târg și foarte multă vreme a rămas târg chiar dacă a fost capitală de județ. Nu a putut progresa la mai mult și din nefericire nu poate progresa foarte mult datorită faptului că s-a construit prost în Suceava. Mă rog, nu o spun eu, o spun sucevenii crescuți și născuți aici, în schimb s-a construit mult pe locuri care erau gen mahala. Numai dacă ne aducem aminte cum arăta piața veche, am prins-o și eu, care am venit în Suceava, era pe locul parcării care este acuma la piață și cum arată piața astăzi! Suceava s-a dezvoltat foarte bine în zona Burdujeniului datorită industriei care era atunci, care din păcate nu mai este. Astăzi avem industrie de consum, magazine, mall-uri și așa mai departe.
D.Ș. A mai rămas ceva din vechea Suceavă?
C.I. După mine a rămas foarte puțin. A rămas centru cu clădirile care au scăpat nedemolate pe partea cu Prefectura, Consiliul Județean.
D.Ș. Care au fost cele mai frumoase realizări ca om, medic, politician…?
C.I. După 39 de ani de meserie, realizarea cea mai frumoasă în meserie a fost că mă întâlnesc cu femei pe stradă și îmi prezintă copiii pe care i-am asistat la naștere. Vreau să-ți spun că stăteam zilele astea cu niște cunoscuți și am avut marea satisfacție să am printre cei asistați de mine studenți la medicină, șefă de promoție la Liceul ”Ștefan cel Mare”. Astea au fost satisfacțiile meseriei mele, faptul că am adus pe lume copii. Poate nu am făcut întodeauna totul perfect, dar perfect nu face nimeni decât Dumnezeu. În ceea ce privește viața socială, pot să-ți spun că mă bucur și mă simt onorat de multe ori că sunt salut pe stradă de oameni pe care sincer nu i-am cunoscut în mod apropiat.
D.Ș. Asta spune multe…
C.I. Da. În ceea ce privește viața politică singur că încununarea carierei mele a fost cea de secretar de stat (nr.în cadrul Ministerului Sănătății), unde am fost numit politic. Dacă vine cineva să-mi spună că un secretar de stat sau ministru nu este numit politic, încep să mă îndoiesc de capacitățile lui intelectuale. Deci, acolo nu te duci că ți-ai depus c/v –ul, ci acolo te suține un partid politic. Asta-i funcție de demnitar public. Asta a fost și m-am simțit, trei ani jumătate cât am stat la minister, foarte bine și mă bucur și acuma că sunt oameni care îmi răspund la telefon când îi sun sau sunt oameni care în momentul când le fac câte o vizită la minister dau o cafea de plăcere.
D.Ș. Știu că în perioada D-voastră s-a modernizat la Suceava maternitatea
C.I. Da, maternitatea a fost un proiect care a fost deschis pe vremea doamnei ministru Bartoș în 2003 când și maternitatea Suceava a fost clasificată de gradul trei, pe atunci eram director la DSP Suceava. Propriu-zis proiectul a fost oprit tot de un ministru pesedist, uite că îmi scapă numele, nici nu a reprezentat mare lucru, în fine, îmi scapă numele, dovadă că nu a reprezentat mare lucru, altfel îi știu pe mulți, inclusiv de pe vremea lui Ceaușescu. A fost realuat de Nicolăescu în 2007, deci și-a dat seama de importanța lui, mai ales că era un proiect pe banii Băncii Europene de Investiții, care bani fuseseră atrași de România, însă ținuți în bancă și plătiți dobândă pentru banii aia. Noi, nu au primit dobânzi, ci am plătit pentru faptul că nu i-au utilizat. Statul român a plătit pentru că nu a utilizat banii Băncii Europene de Investiții. A fost reluat, proiectul practic, efectiv, din 2009. Am avuzt ocazia să coordonez acest proiect într-un fel și să se realizeze cele 22 de maternități, să fie reabilitate la standarde europene adevărate. Așa, ca să-ți spun un lucru care nu prea l-am spus, decât la puțini oameni, am avut norocul să fiu acolo, când am avut o discuție cu reprezentanții Bancii Europene de Investiții, eu coordonam delegația ministerului și care ne-au anunțat că ei finanțează 18 maternități din 22 și 4 nu le mai finanțează pentru că nu s-au mai cheltuit banii. Printre cele 4 maternități era și Suceava.
De ce spun că am avut norocul pentru că eu i-am adresat Directorului General Adjunct al Băncii Europende de Investiții, mare demnitar, nu, și i-am spus ”domne zic”, după ce și-au exprimatei poziția, am spus că eu nu sunt de acord. Și vă dau explicația foarte simplă: eu aici sunt venit ca medic șef al maternității din Suceava și mă lupt pentru maternitatea asta din 2003, efectiv de atunci am început lupta. Am avut și ocazia să o cunosc pe Bartoș, să mă înscriu pelistă, adică eu nu pot să plec acasă de aici, că nu mai stau mult în ministerul ăsta, să plec acasă să le spun colegilor mei, ”Domne eu am fost în minister, am stat de vorbă cu Banca Europeană de Investiții care mi-au spus că nu mai fac maternitatea din Suceava”. Și ei să mă întrebe ”și tu ce ai făcut”. ”Păi am tăcut ca prostu!” La care, cum să-ți spun, discuțiile ăstea oficiale sunt niște reguli. Eu le-am încălcat. Am dat peste ei. Eu nu puteam să plec de la masă. Mă simțeam vinovat. Eu fiind acolo, să plec de la masă că nu se face maternitatea din Suceava și alte trei maternități, care s-au făcut ulterior, Onești, Tărgu-Mureș, Piatra-Neamț, în fine, și la care ăștea încep să vorbească între ei, iar directorul spune ”Domnule secretar de stat țin să vă spun că facem toate maternitățile, vom face un efort și vom finanța toate maternitățile, pentru că D-voastră ne-ați adus un argument la care noi nici nu ne gândeam”. Ei, asta însemnă întâmplarea vieții. Puteam să nu fiu acolo, iar argumentul meu a fost de moment. Cum adică, stau acolo, m-au trimis oamenii acolo, au avut încredere în mine, colegii mei așteptau, le spuneam de atâțea amar de ani le explic despre ce-i vorba și mă duc să le spun ”bă știi eu am fost acolo, dar nu am putut. Au zis ăia că nu mai fac și am tăcut ca prostul!” Deci ăsta a fost. Să-l trec la satisfacție politice? Putem să-l trecem, nu!
D.Ș.Imi aduc aminte că într-un interviu realizat de către televiziunea națională ați făcut următoare afirmație, sper să nu greșesc: ”Orice chirurg are aleea lui din cimitir. Important este dacă-i găsim capătul sau nu”. Ce sfaturi le puteți da actualilor medici tineri?
C.I. La ora asta tinerii sunt foarte puțini receptivi la sfaturi. Și noi am fost tineri, dar vreau să-ți spun ceva, noi, am o disciplină și un respect extraordinar față de cei mai învârstă ca noi. La această oră, din nefericire, nu vorbesc de tinerii care sunt în Spitalul Județean Suceava, eu am reușit în secția pe care am condus-o să aduc opt medici tineri. Opt!?! În doi ani. Nu cred că mai sunt în țară spitale care să aibă, spitale județene de anvergura Spitalului Județean Suceava, care să aibă un asemenea schimb de generații făcut rapid. Eu am ieșit la pensie pentru că am vrut și am ieșit la pensie pentru că n-am vrut să mi să spună ”ce dracul mai stă și boșorogul ăsta pe aici și mai încurcă?” Chiar dacă nu ți-o spun în față. Ei gândesc! Și eu nu vreau să se gândească despre mine că sunt boșorog mai mult decât sunt. A fost ambiția mea, dar în ceea ce privește educația, eu cât am avut în subordine, la fiecare raport de gardă, aproape zilnic, le spuneam din învățăturile cărților. Eu nu vorbesc numai de la mine, din experiența mea, eu vorbesc din lecturile mele, din cea ce am citit. Din nefericire tineretul de astăzi nu prea mai citește carte. Se uită pe facebook, se uită pe google, pe nu știu ce, nu citesc cartea cu creionul în mână. Și asta nu le dă totdeauna siguranța de care ar trebui să profite. În afară de asta, din nefericire nu cunosc istoria locului, progresul locului. Eu când am venit în Spitalul Județean Suceava, pot să spun că am venit ca stagiar în 1978 la 1 decembrie. Am găsit același spital care este și acum, ca și clădire, cu secțiile cam aceleași, doar că erau mult mai mari, nu erau atâtea subspecialități și tot felul de specialiști, dar cu oameni șefi și nu numai șefi, care puteau fi oricând comparați sau asimiliați cu profesori universitari din alte centre. Eu am venit din București. Eu am avut onoarea ca student să am profesori extraordinari, profesori foarte mari. Când am venit la Suceava nu am simțit o diferență extraordinară între ceea ce vorbeau cei din București și ceea ce vorbeau cei din Suceava. În spitalul ăsta au exista niște oameni, corifei ai medicinei sucevene. Îți dau un exemplu dr.Andriu, am fost stagiarul dumnelui. Am lucrat cu el ani de zile. L-am asistat, ca stagiar, la foarte multe operații. Era dr.Posteucă, era concurentul lui (dr.Andriu), de altă factură. Unul era un tip serios, sobru, era celălalt era mai exaltat, dar amândoi erau profesioniști. Făceau niște operații pe care nu le-am văzut la multe clinici din București, făcute de doctori neuniversitari. Înțelegi? Adică, cum să spun, acuma operăm laparoscopic, facem, tot felu de glume, doar că nu mai face operațiile ălea în care transpiri și curge apa de pe tine.
D.S. Și la final, dacă doriți D-voastră, un mesaj pentru cititorii Informației sucevene, un ziar mai subțirel?
C.I. Nu cotează! Cititorii tăi, că ai o sută, că ai două sute, că ai o mie nu contează, important este să-i ai și să nu vă luați după presa centrală. Omenilor când le scrii ceva în ziar să aibă încredere că ceea ce le scrii este adevărat. Să nu le spui fake news, înțelegi. În rest, să fie sănătoși, că altfel ceea ce urmează poate și să cumpere.
D.Ș. Mulțumesc!
C.I. Cu plăcere!