Bunica mea, din partea mamei, Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace, mi-a spus ”important într-o viață este ceea ce faci, ceea ce lași în urmă”. ”Adică”?, am întrebat ”Să plantezi copaci”, mi-a răspuns, ”să faci un copil, doi, trei sau cum te va binecuvânta Dumnezeu, să construiești, să ai spiritul liber, să iubești, iar dacă mai și scrii sau te apropi de taine asemănătoare poți spune că ai avut partea de o viață frumoasă”.
Dan T.Gürtesch, din punctul meu de vedere, s-a încadrat într-o viață perfectă pe unele paliere, întortocheată pentru mintea unui om simplu, dar liberă. A plantat copaci, a creat politicieni, crescându-i de mici (mă refer, ca nume cu greutate, la Gheorghe Flutur), a contribuit la construirea de cariere fie politice, sociale, culturale, a iubit sau mai bine spus, ne-a iubit, iar în ale scrisului pot să spun cu mâna pe inimă că a lăsat în patrimoniu gazetăriei sute și sute de articole, (unele care chiar au schimbat fața anumitor ziare), emisiuni radio, TV și două cărți de versuri-poeme ”Poeme de tarabă” și ”Dragostea mea, moartea mea”.
Una din marile iubiri a lui DanTe a fost scrisul, afirmându-se pe plan local încă din anul 1992. În cei 27 de ani de activitate a scris articole de-o calitate bună, ajungând să fie unul din ziariștii de top ai Bucovinei, de multe ori trecând granița noastră. Scisurile lui DanTe le puteam așeza de nenumărate ori alături de consemnele marilor ziariști ai României.
1 octombrie 2019, ora 23.45, la doar 49 de ani, Dan T.Gürtesch, prieten, gazetar, poet, om, copil și politician își ia rămas bun de la noi, într-o mare viteză și zbucium, exat cum și-a trăit viața.
”E greu să scriu despre Dan, am amintiri cu el de peste 20 de ani. L-am cunoscut la terminarea liceului, când căutam un job în presa scrisă din Suceava. Era redactor șef la Nord Press. L-am întâlnit la “subredacție”, adică la barul Hotelului Balada. L-am întrebat dacă mai are un loc în redacție și l-am rugat să citească un articol, ceva despre universitatea din Suceava, unde urma să fiu student. N-a părut prea interesat de știrea mea, dar mi-a spus să mai rămân și m-a întrebat dacă beau o vodcă. La a doua vodcă mi-a citit articolul, m-a privit lung și m-a întrebat la ce facultate urma să fiu student. La inginerie electrică, i-am spus. Credeam că ești la litere, a zis, pentru că, dintre cei veniți pe-aici, ești primul pe care nu trebuie să-l traduc din română în română. De-atunci am lucrat împreună, am eșuat împreună, dar am și realizat multe povești împreună. Am povestit nopți întregi, la multe sute de vodcă, el și mai puține de coniac, eu. În anii care au urmat, Dan a fost alături de mine în toate proiectele mele, Radio Nord, Impact ONG, Radio AS, Metroul de Munte, Impact FM, şi am fost de fiecare dată onorat să lucrez cu el, cu toate că nu era deloc ușor să lucrezi cu Dan. Era total insubordonabil și un spirit perfect liber, o libertate pe care și-a asumat-o, cu toate consecințele. Am fost printre puținii oameni care au reușit să lucreze cu el și vorbesc despre el ca despre un mare condei și despre un destin asemănător poetului Constantin Ștefuriuc. Au ars intens, au fost blamați, neînțeleși, evitați și alungați, în timpul vieții. S-au stins la aceeași vârstă. Da, ştiam că nu întinereşte, îl văzusem recent slăbit, dar vestea morţii lui m-a lovit teribil. El era dintre cei pe care îi credem nemuritori. Generozitatea şi condeiul lui unic ne rămân celor care l-am cunoscut. Articolele din publicațiile în care a scris și volumele lui de versuri rămân în biblioteca mea, pe raftul întâi. Drum lin spre îngeri, Dane!” – Dorin Moldovan