Razele plăcute și domoale ale soarelui îmi mângâiau chipul, semn că va fi o zi frumoasă.
În depărtare se auzeau clopotele văcuțelor care pășteau liniștite pe panta muntelui.
Pentru mine era prea plăcut și liniștitor. Trebuia să ies din cameră și să merg prin pădure.
Am coborât în liniște treptele unei scării din lemn care te trimitea în veranda casei de la munte.
Cățelul m-a simțit imediat și ca un bun paznic, a început a lătra.
Bobiță, așa îl cheamă, nu s-a lăsat până nu i-a venit stăpânul.
- Bună dimineața, mă îmbină domol nea Niculae!
- Bună dimineața, îi răspund! Când mergem în pădure, îl întreb?
- Dar nu vrei să îmbuci ceva, doar nu ai să mergi cu stomacul gol!?
Deja o auzeam pe tanti Silvia cum pregătește masa în bucătărie.
- Bună dimineața, tanti Silvia!
- Bună dimineața! No, haideți la masă!
Până să mă duc la bucătărie, am ieșit desculț să fac câțiva pași prin iarba de munte plină de roua dimineții! Îi prea frumos, dar adevărat!
- Bună dimineața, Ulma! Mă simt minunat la tine!
Dan Șarpe