La cei 80 de ani împliniți, bunica Elena se trezește în fiecare zi la ora 5,30. Nici nu-i trebuie ceas deșteptător. Efectiv simte timpul, simte ceasul dimineții.
Ziua pentru bunica începe cu o rugăciune după care se duce la animăluțe, le dă drumul prin ogradă, de mâncare, apă, iar după vine în bucătărie pentru a pregăti masa.
După-masă îi mulțumește Bunului Dumnezeu pentru tot și se apucă de treabă.
Este mijlocul lui mai, iar bunica își luă sapa în spate și repede la prășit. Gândul ei era departe, la anii copilăriei, la bucuriile și tristețele vieții.
Singurică, bunica Elena era bucuroasă când se apropie timpul vacanțelor. Știa că-i vine nepoțeii, iar viața începe să încolțească.
Și cu zâmbetul revederii în curând al nepoțeilor, bunica Elena prăși cu spor.
Dan Șarpe