Bunica își duse toți copiii în bucătărie, unde imediat îi urcă pe cuptor pentru a se încălzi.
După două ore de dat cu sania și de stat în frig, puțină căldură nu strică.
Ioana, Cristina și Cornel erau toți nepoții bunicii Ileana. Ioana și Cornel erau nepoții din partea băiatului, iar Cristina de la fată.
Ileana era tare fericită când îi avea pe toți nepoții împreună. Simțea că întinerește și nu știa cum să le mai facă pe plac.
Bunica, cine a făcut cuptorul ăsta, o întreba Ioana?
Tata meu, fie țărâna ușoară!
Adică bunicul lui tata sau străbunicul meu. Ai vreo poză cu el?
Am, dar trebuie să o caut!
Unde este acum bunicul lui tata?
Când auzi această întrebare, bunica Ileana lăsă capul ușor în jos și cu o voce tristă îi răspunse că nu mai știe nimic de el, de ani buni de zile, de aproape 80 de ani sau chiar mai bine.
L-au luat într-o zi la război și bun dus a fost! Eu eram doar în burtică la mama, adică la străbunica ta! Mama l-a căutat ani de zile, dar fără să obțină mai multe informații. Unii au spus că a fost luat prizonier de război de către ruși și trimis la muncă în Siberia, iar acolo a murit sau altcineva i-a spus mamei că s-a căsătorit cu o rusoaică. Oricum, vești nu am mai avut de mult timp. Îmi este dor de tata! Era un om blând și deștept, așa mi-a spus mama! Nu cred că s-a însurat undeva, cred că s-a pierdut prin război.
Bunica, dar ai mai avut frați sau surori?
Nu, am fost singură, iar mama mea nu s-a mai recăsătorit! A iubit doar un singur bărbat și a plecat de pe lumea asta cu iubirea față de el! Pe bunicul vostru, l-am întâlnit când eram așa de vreo 30 de ani. El venea pe la primărie unde lucram și așa s-a născut dragostea între noi!
Bunica Ileana a plecat în casa cea mare de unde a adus o poză cu tata și cu mama ei de la nuntă, era trecută pe ea 8 septembrie 1941.
Dragii mei, războiul este o pacoste! Distruge și omoară oameni! Războiul nu este bun! Doar liniștea, pacea și iubirea apropie omul de om!
Dan Șarpe