Astăzi, 26 august 2023, la Biserica Mirăuți, s-a făcut slujba de pomenire la un an de la Plecarea lui Liviu Tiliuțe (Bilică).
Pe lângă Bilică i-am mai pomenit pe cei din presă, prieteni și vecini.
Mi-a părut rău că nu am fost mai mulți, dar asta e!
Dan Șarpe



Atașez, un material, scris de domnul Sorin Avram, cu un an în urmă.
„Bogdan și Bilică, doi băieți buni care au ”ars” prea repede
De către Sorin Avram- 10 august 2022
Cîtă lume își mai aduce aminte de PNȚCD, partidul reînființat după Decembrie 1989, a cărui ”locomotivă” a fost muntele de om și de omenie, pe care închisorile comuniste nu au reușit să-l îngenuncheze, Corneliu Coposu? Cine își mai aduce aminte de excentricul și carismaticul Ion Rațiu, primul candidat la Președinția României din partea acestui partid?
La Suceava, PNȚCD a însemnat, în primul rînd, un grup de tineri nonconformiști și al naibii de idealiști. Niște tineri care împărțeau bucuroși pungi și insigne cu Ion Rațiu și erau fugăriți de oamenii muncii, ăia serioșii, care stăteau tolăniți pe iarba din fața fostului restaurant ”Areni” cu halbele de bere în mînă, după ce începuse să plouă peste țară cu muguri ai democrației.
Chiar dacă au trecut anii peste el, ca nouri lungi pe șesuri, Lucian Bucătaru a rămas același. Și-acum ascultă muzică rock, și-acum își poartă părul rămas aproximativ blond pe umeri, și acum visează că vom avea echipă locală de fotbal măcar în liga a II-a, dacă nu în liga I. Din balconul locuinței sale din ”Areni” te urmărește privirea unui portret al lui Jimi Hendrix, iar uneori din casă se aude muzică de la pick-up.
Johan Andrușcă nu a avut niciodată părul lung și a așteptat să treacă timpul pentru a veni cu o extravaganță stilistică: umblă prin oraș cu părul complet alb. Acceptă fiecare invitație a lui Lucian la un pahar de muzică, și ceva lîngă, își aduc aminte împreună de echipa de visători de la PNȚCD și discută despre concertele pe care le-au văzut ori pe care și le-ar dori să le vadă live sau pe youtube.
Liviu Cristian Tiliuțe, Bilică pentru prieteni, este… Scuze, a fost. Puteam să spun că este dacă aș fi scris aceste rînduri pe 2 august 2022, pentru că din 3 august Bilică nu mai este printre noi. Bilică poate fi considerat un fel de tată al nonconformiștilor și printre puținii oameni care au intrat în politică fără a rîvni la vreo funcție, la fel ca Luci și Johan. Orest Onofrei, fost președinte al PNȚCD Suceava, prefect și parlamentar, a declarat imediat după trecerea la cele veșnice a lui Liviu Cristian Tiliuțe că acesta i-a cedat locul în Consiliul Județean în 1996. Conform domnului Onofrei, Orest pentru Bilică, cel care e plecat pe lumea cealaltă la numai 54 de ani ”a trăit ca un boem și a murit ca un boem”. Bilică, un tip deștept și un bun camarad, dispus oricînd să împartă puținul care îl avea cu tine, a trăit la intensitate maximă. A trăit cum a vrut el și cît a vrut el.
Profesorul Bogdan Bicsi a fost printre primii membri PNȚCD din România, iar în 1992, la 26 de ani, devenea viceprimar al Sucevei, fiind cel mai tînăr viceprimar din țară. Importanta funcție nu l-a schimbat, însă. Bogdan a fost un viceprimar atipic, iar peste ani, cînd a revenit în Consiliul Local, era neschimbat. Adică, la fel de atipic, dar un pic mai împlinit, ca să zic așa, și cu părul grizonat. Bogdan a fost posesorul unei minți brici și un om dintr-o bucată. Prea dintr-o bucată, pentru gusturile unora. Bogdan a fost un prieten pe care te puteai baza și un tip cît se poate de sufletist. Sînt convins că dacă ar mai fi trăit, și nu ar fi plecat pe lumea cealaltă în 2019, ar fi suferit la aflarea veștii morții lui Bilică. La fel ca acesta, Bogdan a trăit cum a vrut. Nu și cît a vrut, pentru că s-ar fi bucurat să o mai ducă.
Bilică și Bogdan au fost doi băieți cărora le-a plăcut să ”ardă”, neluînd în considerare faptul că cu cît arderea este mai rapidă cu atît se ajunge mai repede la capătul fitilului. Bilică și Bogdan au rămas toată viața lor niște băieți. Niște băieți buni, pentru cei care i-au cunoscut îndeaproape, și niște băieți răi, pentru cei care pleacă urechea la gura tîrgului, și apoi dau buzna să lipească etichete.
PNȚCD Suceava nu a fost, de fapt, un partid, ci o stare de spirit care dăinuie și astăzi datorită celor care au mai rămas și care, din păcate, sînt din ce în ce mai puțini.”