Liniștea nopții fu trezită de alarma de incendiu.
Cadrele medicale care erau pe holul secției de la maternitate, calme, au înțeles că au o altă misiunea, una grea, nemaiîntâlnită de când îi spitalul. Trebuia să evacuze mămicile și copilași într-o zonă sigură.
Un întreg sistem s-a pus în mișcare.
Sub zgomotul puternic al sirenelor, mămicile cu pruncii în brațe coordonate de halatele albe, calm părăseau secția.
Fumul negru, trimis al răului, cucerea spațiu cu spațiu, metru cu metru din spital, doar albul mișcător și salvator se mai zărea.
Un angrenaj al binelui s-a mișcat atât de repede, încât fumul negru, trimis al răului, s-a oprit.
Copiii și mămicele au ajuns cu toate repede într-un loc sigur, ferit de fumul cel rău.
Viața a triumfat în spital. Viața a învins. Viața avea controlul asupra răului, avea puterea deplină.
O mamă, retrasă într-o colț, vorbea cu pruncul ei, născut de numai 2 zile.
- Am să te fac medic, puiul meu!
- Vreau să salvezi și tu vieți, așa cum a noastră a fost salvată astăzi, îi vorbi mama copilașului, iar cu un colțișor al halatului își șterse lacrimile care abiau acum se prelingeau pe obrazul ei.
- Medic te vrea mama, puiule. Să salvezi și tu vieți!
Dan Șarpe
