Când un comunist îi judecă pe medicii tineri

    0
    259

    Citesc, într-un cotidian local, o opiniei-material semnat de scriitorul Mircea Radu Iacoban ”Lăcomia pierde omenia!” unde critica dur opiniile, reacțiile unor medici suceveni.

    Redau:
    ”Isprava degradantă și incalificabilă a celor aproape 100 de medici de la spitalul sucevean ce-și apără colega surprinsă video și audio când primea de 62 de ori mită în șapte zile lucrătoare (!!) nu face altceva decât să arunce o regretabilă umbră compromițătoare asupra întregii bresle, preschimbând-o, prin nefericita reacție de solidaritate oarbă, în prezumtiv complice la o culpă întâi de toate morală (fiind vorba despre nefericiți bolnavi de cancer!) și abia apoi penală. Iar pățania pacientului care a trebuit să dubleze mita fiindcă… avea două cancere distincte (!!) depășește orice limită a incredibilului, înscriindu-se de departe în cartea recordurilor nerușinării. Ciudat că, din suta de medici semnatari, nici unul nu și-a dat seama de imoralitatea flagrantă a Scrisorii inițiate de dr. Mircea Dinu Bordiniuc, ceea ce ar putea sugera faptul că, pierzând „legătura cu pământul”, unii medici nu numai că tolerează, ci aprobă și susțin astfel de comportamente aflate la limita umanului, încercând să le legitimeze!”

    De ceva timp, sunt învățat să lecturez anumite critici dure la adresa medicilor suceveni, venite de multe ori din prisma urii și a neputinței unora de a se realiza sau de a avea capacitatea de similare a învățăturii. Nu-i ușor să termini o facultate de medicină!

    Însă, de data asta m-a supărat când un scriitor, deci un profesionist, aruncă cu lături în zona unui medic chirurg plastician foarte bun, adică în persoana doctorului Mircea Dinu Bordiniuc.

    Tânărul medic, Mircea Dinu Bordiniuc, este un adevărat profesionist care, de multe ori, a realizat minuni în zona care activează, chirurgie plastică. Din ceea ce am văzut, dumnealui nu și-a dorit niciodată să iasă din umbra meserie cu ceva anume, respectând pacienții, respectând spitalul, inclusiv colegii de muncă.

    Omul Mircea Dinu Bordeniuc nu a făcut altceva decât să-și spună un punct de vedere, iar repede anumite ”personalități” frustate, cum este scriitorul Mircea Iacoban, au aruncat cu olița de noapte spre un corp profesional la care apelezi umil când ai nevoie.

    Curiozitatea m-a împins să caut cine este Mircea Radu Iacoban.

    Las o parte din ceea ce am găsit pe wikipedia:
    ” Activitate profesională[modificare | modificare sursă]
    • Director al Editurii Junimea (1969-1979)
    • Director al Teatrului Național din Iași (1979-1990)
    • Director al Teatrului „Luceafărul” (1994-2006)
    • Secretar al Asociației scriitorilor din Iași (1971-1990)”

    Pe vremea lui Ceușescu cine conducea o editură, teatru, adică ceva din zona de cultură, impunea o cenzură drastică și trebuia să fie un ciripitor al securității, adică să nenorocească tinere talente. Comuniștii nu te ”ungeau” pe o funcție dacă nu erai de-al lor, nu ridicai în slăvi partidul, conducătorii, știe tovarășul Mircea Radu Iacoban la ce mă refer.

    Din ceea ce se vede, tovarăsul Iacoban a fost un ”om greu” al culturii comuniste, iar astăzi vrea să ne predea o lecție de moralitate, culmea, când dânsul în tinerețe a umilit zeci sau poate sute de tinere talente.

    Tovarășe Iacoban, mai încet cu moral și critica!

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.