În primii zece ani, după Decembrie 1989, poporul român, a avut posibilitatea de a-și alege președintele din două mari tabere: una care susținea un candidat comunist, iar cealaltă promova un chip tânăr, un exponent al noii democrații, a noii Românii, al speranței sau unui alt început.
După anul 2000, din nefericire, noi, românii am mers să alegem ”pe răul cel mai mic”, ajungând la un moment dat să ne pricopsim cu un președinte care a furat la vot să fie ales, dar confirmat și lăudat de statele democrate ale Europei.
Iată, că în anul 2019, mai exat pe 24 noiembrie 2019, ne aduce altceva, nemaintâlnit nouă, diferit de anii ’90 sau 2000. Trebuie să alegem dintre un candidat, susținut de un PNL colorat, puternic alterat de idei antiromânești, cu indivizi slugarnici, slab pregătiți și un candidat sprijinit, mai mult nesprijinit, după unii sacrificat, de către un partid social-democrat, respectiv PSD, rămas fără cadre politice, dar cu un crez mai aproape de cei săraci și mulți. Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, ei sunt cei care au ajuns în finala din noiembrie 2019.
Toți analiști politici sunt de părere că actuala campaniei pentru alegerea președintelui României este cea mai anostă din ultimii 30 de ani. Lipsită de o confruntare între primi doi clasați, lucru sesizat și de gazetele puternice din Germania, România trăiește un adevărat coșmar bazat pe cultivarea urii pe care unul din candidați, respectiv dl. Iohannis o pune în aplicare. Chiar dacă dl. Klaus Iohannis este dat cu prima reușită, ai impresia că neamțul-sibian îți bate joc de fiecare român în parte, trăind după un clișeu stabilit de ani de zile și care are ca subiect principal distrugerea unui partid, adică pe cea a PSD-ului și cultivarea cultului, uitând că într-o democrație reală esența de bază este multipartitismul. Ce ar fi dacă peste trei, patru sau cinci ani, PSD merge pe tema distrugerii Partidului Național Liberal? Ar fi bine sau dl.Iohannis ar spune că suntem într-o perioadă neagră, de dictatură?
România, prin dl.Iohannis, dacă cineva nu-l va trage de mânecuță, ne îndreaptă către o dictatură, una a tâmpiților, specifică nouă, dar care dacă Doamne ferește se va instaura ne va îndepărta de Europa tradițonală, de valorile ei dorite, de familie și de credință.
Din nefericire pentru ce-l de-al doilea candidat, respectiv doamna Viorica Dăncilă de la PSD, partidul de unde provine nu o susține cu toată convingerea. Un segment dintre primarii, consilierii și parlamentarii sociali-democrați nu și-o doresc cu adevărat la Cotroceni. Ei merg în zig-zag, poate-poate vor face un joc frumos numai să nu supere pe nimeni. Au toate autuurile! În viitor pot să candideze pe lista PSD, dar și pe cea a PNL. Aceștia sunt oameni fără caracter, lipsiți de doctrină politică, dornici numai de putere, iar când le vin sfârșitul se jură pe mama și copiii lor numai ca să scape.
Din punctul meu de vedere, câteodată, am o vagă impresie că ambii candidați sunt scoși dintr-un cotidian de la rubrica ”mica publicitate” și prezentați românilor într-un mod european pentru a ne reda din nou o ”șansă istorică” de a avea un președinte.
p.s. la final îi pot da un sfat dl.Iohannis: respectul pentru o femei trebuie să rămână mai departe, chiar cu șansa de a pierde.