== pamflet ==
Cum era de aşteptat, creierele spălate jubilează de jihadul pornit de Orbban instalat ca un Boc de domnie săsistă căutând să-l depăşească pe cel băsist. Evident că în inepţii. Dar cum musca face eforturi uriaşe să se prindă de un creier atât de neted, sticla fiind mult prea abrazivă în comparaţie cu masa gelatinoasă a unora purtată în cutia craniană, adică acel obiect susţinut de gât, pe care doar oglinda îl mai suportă, pot spune că patinajul bietelor insecte este mult mai anost decât zborul lor flămând din jurul unei plăcinte lăsate accidental de o biată rumegătoare, în plină vară. Şi culmea, zilele astea ne aduc aminte de încă un inept de care România nu s-a putut descotorosi trebuind să-l care în cârcă ca pe un jug impus de tâlharii de peste graniţele acestei ţări şi a cărui hăhăit s-a transformat într-o tuse măgărească, demonstrând că totuşi iarna îi ca vara împotriva „doctei” sale afirmaţii de conjunctură, stârnind încă de atunci admiraţia creierelor prenetezite. Credeam că „ţeapa” din deceniul anterior a fost pe deplin înţeleasă de covârşitoarea majoritate a populaţiei, dar se pare că nivelul de inteligenţă e în scădere rapidă. Testele PISA confirmă că masa acestor votanţi va fi în creştere.
Aş putea privi cu îngăduinţă această cohortă, dar printre ei se numără şi numeroşi bugetari ce au avut revelaţia unor idei politice de orb. „Degeaba vezi dacă mintea ţi-i în beznă!” Fie memoria lor este prea scurtă, fie acelaşi creier gelatinos superneted dă în putrefacţie şi orice scânteie venită dintr-o râgâială cu iz portocaliu le aprinde călcâiele crezând că au descoperit soluţia, depăşindu-l şi pe Arhimede ieşit fără chiloţi din baie. Din fericire, celui din urmă Fizica i-a rămas datoare, dar celorlalţi, nu. Doar culoarea portocalie ca a unui haznale s-a transformat în albastru. Mă rog, aceiaşi cameleni care au trecut prin culorile curcubeului. (Probabil concurând cu stindardul LGBT) Au fost mai întâi roşii, ca PSD-iştii, dar au realizat repede că-i mai bine să strige „hoţii” hulid proprii colegi. Unuia care ar fi citit măcar câteva basme la viaţa lui, i-ar fi identificat imediat pe celebrii hoţi care strigă „hoţii”. Aceiaşi oameni ce au surpat permanent România. Evident că ei se bazează pe memoria scurtă a oamenilor „orbi” şi pe cea fragedă a adolescenţilor care, efectiv, nu au memorie politică, luând de bune propaganda mictionată pe toate canalele media. Aşa că bugetarii au devenit „vrăjitoarele” prezentului pe care Marele Inchizitor al Patriei îşi construieşte discursul politic şi îşi justifică prezenţa pe treptele Palatului Victoria sau Cotroceni. Cât timp le va trebui să se desmeticească orbilor? Mă tem că încă nu a apărut vreun medicament care să le încreţească de la sine creierul. Doar puţină lectură ar putea alunga muştele de pe creierul în putrefacţie. Înţelegerea implicaţiilor politice dincolo de sticla televizorului reprezintă deja o etapă de mare angajament intelectual pe care marea masă a populaţiei ar trebui să şi-o asume pentru a-şi croi un orizont de aşteptare în ceea ce priveşte posibila înţelegere a ei. Adică, să folosim îndemnul uni proverb chinezesc: cine ştie că nu ştie, e neinformat; învaţă-l! Partea proastă e că tot acelaşi proverb ne avertizează că: cine nu ştie, şi nu ştie că nu ştie, e prost. Ocoleşte-l! Îndemnul e bun, dar ce te faci dacă el, omul prost, mai şi votează? Orb-ecăim după întâiul orb al ţării? Atunci trăiască Orb-ban!