Cât timp există poezie mai avem o șansă la frumos

    0
    435

    La început de săptămână am citit o știre legată de o lansare de carte a unui cunoscut poet sucevean, respectiv Cezar Haiura – Marele Absent, ce va avea loc la finalul acestei săptămâni.

    Mărturisesc sincer că după o zi nebună unde acțiunea se învârte în jurul virusul, cu nenorocirile care lovesc permanent diferite familii din județul Suceava, după toată această negreală, o asemenea apariție mi-a înseninat mintea, trupul și chiar mi-am zis cât timp mai există poezie, mai există cineva care să creeze ceva frumos, mai avem o șansă să revenim la normal.  

    Trăim într-un timp al vitezei, al neîncrederii, al bolilor, al lipsei de profesionalism, unde contează mai mult individul decât familia, iar nefirescu are pretenția să fie liderul normalului, dar cu toate acestea o poezie citită la timp, un cântec ascultat lângă familie sau cu cei dragi, un tablou privit cu inima deschisă, te pot menține pe linia de plutire și te fac să te apropii iarăși de iubire, de familie, de credință, de Bunul Dumenzeu.

    Las o picătură de frumos.

    Dan Șarpe

    PSALM

    Mulțumesc, Doamne, și mă înfior

    că nu ma lași stingher în vie

    de parcă Tu mi-ai fi dator

    și nu eu Ție

    când sap  cu dor infrigurat

    la personala nebunie

    Tu-mi spui timid „nu te-am uitat

    în vrie..”

    și când mândrii împărătești

    mă cuceresc cu boldul urii

    mă pui la loc și îmi zâmbești

    din colțul gurii..

    e viața cursă de calești

    cu flori, nevoi, visare, chin

    și din dureri mai poți să crești

    câte puțin

    prea des greșesc și mă ascund

    precum copiii după rochii

    iar Tu închizi cu zâmbet blând

    a câta oară, ochii ?

    mulțumesc, Doamne și mă-nchin

    că-mi dai cărări prin munții goi,

    că duci mai drept al meu destin

    și nu cum voi !

    Cezar Haiura

    AURORA LITURGICĂ

    Ne pândim

    Îndărătul ochilor

    Se vorbeşte de mine

    Păcat

    Nu întâmplător

    Ai dispărut din cuvinte

    Fiecare locuind

    Trupul celulilalt

    Alb arzând

    De singurătate

    De sine

    Frumuseţea

    Pune ochiul pe rană

    Nesfârşită coloană

    A văzului

    Ploaie şi muzică

    Ne tulbură privind

    În purpura umbrei

    Strigătul.

    Întrupat

    Duhul pluteşte

    Pe ape

    Aripă de cer

    În adâncuri

    Tăcuţi

    Mi-e dor

    La ce gândeşti

    Într-al meu Trup

    Adânc Nevăzut

    Răsticnirea mea

    Nu Te-a cunoscut

    Am încetat

    Să mai fiu

    Mâinile Tale inel

    În jurul aerului

    De vreme sau mai târziu

    Ochiul din ochi

    În purpura umbrei

    Strigătul meu.

    Absent

    Te privesc Crucifix

    Zugrăvind un Piesaj

    Ploaie şi pietre

    De-a lungul apelor

    Peste tot sunt

    Ochi mai devreme

    Sau mai târziu

    Ochiul din Tine

    Uneorui Te ating

    Mirare a mirării

    În toate cuvintele

    De departe venind

    Simt trupul cum arde

    În ceruri privind

    Vioara mâinilor Tale

    Vedere prelungă

    Potirul.

    Te aud

    La mine-n Trup

    De tineri ce suntem

    Cântare cochetând

    Din lăutrul meu

    Izvorăsc apele

    Albe păsări

    Glăsuind

    Înger întrupat

    Fără de sfârşit

    Mi-e Dorul

    De vedere înconjurat

    Ploaie mă trezesc

    Torţă aprinsă.

    Cineva ar putea

    Să-mi fure vederea

    Mă sperie gesturile Tale

    Înoptând

    Mă recunosc

    În preajma depărtărilor

    Cuvintelor

    Mă spovedesc

    Fredonând un Cântec

    Reazăm

    Capul de liră

    Privind-o în ochi

    În puritate

    Aurora.

    Te mint

    Cu mâna întinsă

    Risipind ploile

    Lovindu-mă de noapte

    Fără de chip

    Mărturisin trupul

    În eternul Tău trup

    De vedere înconjurat

    Privesc Răsăritul

    Aripă de ochi

    Înger Heruvin.

    Mi-ai întins o mână

    Să mă doară

    Cântec de dimineaţă

    Smerindu-mă

    Te rănesc

    Cu glasul meu

    Pe apele umbător

    În ritmul ploilor

    În ritmul inimii Tale

    Înroşită de şoapte

    A mea gură

    Un Strigăt.

    Întind mâinile

    De semne

    Mărturisind

    Aripă ascuţită

    Privind Răsăritul

    Cu tâmplele ninse

    Vedere prelungă

    În acorduri

    Sângerează ninsoarea

    Greve de ploaie

    Mi-s ochii

    Curată Lumină

    Potirul

    Albi Ţi-s ochii

    Alteţă

    Vecernie

    Mânile Tale.

    Konstantin Ungureanu-Box

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.