Nu cred că România, de când este condusă de un președinte, să fi avut parte de un șef de stat atât de puturos sau leneș cum este domnul Klaus Iohannis.
Să faci nimic pentru țară și popor, este o performanță unică și de neegalat.
Dacă nu era protejat de Constituția României, de o lege, domnul Iohannis în fiecare lună trebuia să prindă câte o comisie de disciplină, unde trebuia să explice de ce nu-și respectă atribuțiunile din fișa postului, iar la final, într-o bună zi, rămânea și fără servici. Așa spune Codul Muncii, dar pentru un Președinte nu este valabil. În fond domnul Iohannis primește o leafă lunară, deci se deduce că trebuie și dumnealui să respecte Codul Muncii. Nu-i așa că este o discuție foarte interesantă din punct de vedere juridic și politic dacă Președintele României trebuie să respecte legislația muncii sau nu, iar dacă o încalcă să fie sancționat până la desfacerea contractului de muncă?
Să fii Președintele României înseamnă să ai și niște obligații, nu numai avantaje.
Domnul Iohannis nu a înțeles acest lucru, nici după 10 ani ori a priceput foarte bine avantajele pe care le are un șef de stat!?!
În 10 ani de zile, domnul Președinte nu și-a vizitat țara, nu și-a vizitat din plăcere votanții, nu a stat de vorbă cu românii simpli pentru a simți ce probleme au, în schimb domnul Iohannis a iubit enorm de mult călătoriile, luxul și chiar la final de mandat mai are în ”sânge” dorința de a fi șef. Un șef umil celor puternici, ceea ce convine de minune altora.
Dacă, printr-o minune americană, domnul Iohannis ajunge șef la OTAN, sunt emoții mari pentru pace.
Dumnealui, nu are puterea de a conduce după cerințele păcii, a dragostei, ci are o putere la care trebuie să răspund cu nevoile celor bogați. Așa este perceput domnul Iohannis.
Dan Șarpe