De când îi lumea și pământul, pacea este o realizare a celor puternici și înțelepți, dar mai depinde de un lucru enorm de important, de costisitor: și anume să ai o armată solidă, echilibrată, cu lideri care să-și iubească poporul (bine, nu atât de solidă încât militarul poate să-și impună propria gândire, adică o dictatură militară, ci una care pricepe rolul și responsabilitatea unui om disciplinat).
Are cineva curajul să atace China ori India sau USA? Nu! Și știți de ce? Din cauză că sunt o forță uriașă militară.
Israelul atacă mult mai des și acaparează pământurile vecinilor! Adică fac ce vor, îi doare la bască cât timp americanii le țin „spatele”. Israel practică o astfel de pace! Te lovesc primii, după care îi atrag pe americani pentru ca cel lovit să accepte condițiile impuse de ei.
Povestea păcii și a înțelegerii doar cu porumbeii albi a apus de ceva timp, din cauză că nu am știut până unde se întind minciunile plăcute ieșite din gurile unor politicieni frumoși pe exterior, dar putrezi și răutăcioși pe interior.
Dan Șarpe