Povestea monarhiei din România este una plină de succes, de regrete, de binecuvântări.
An de an pe 30 decembrie (30 decembrie 1947, abdicarea Regelui) îmi imaginez cum ar arăta România după 22 Decembrie 1989 dacă era un stat cu o monarhie constituțională.
Era mai bine? Era mai rău?
Dar să dăm timpul în spate.
La 30 decembrie 1947 Regele Mihai I al României semnează actul de abdicare sub presiunea, sub amenințarea imperiului sovietic, adică al rușilor.
Atenție, nu a fost un act semnat de bună voie, ci unul silit. Este foarte important de spus acest aspect.
Bietul Rege, copiil fiind, fără protecție occidentală, lăsat în mod voit în brațele lui Stalin, pentru a salva sute de mii de vieți ale românilor, semnează un act mișelesc.
Din nefericire, nu am auzit anumite scuze venite din gura unui șef de stat din SUA sau din alte guri occidentale, după 30 decembrie 1947 pentru faptul că ne-au lăsat în „brațele” lui Stalin.
După semnarea abdicării, familia regală este azvârlită într-un tren și gonită din România.
Mai trebuie să amintesc de un lucru. Stalin, nu a ordonat uciderea familiei regale, cu toate că o putea face. Dorea să fie văzut ca un eliberator al popoarelor din Europa. Comuniștii din bulgari l-au ucis pe rege, iar pentru asta au fost pedepsiți.
Varianta uciderii familei regale, sunt convins că în acea perioadă, circula prin România. Dr.Petru Groza, șeful guvernului din 1947 (un fost moșier), a fost avertizat de către sovietici să nu facă aceleiași greșeli ca bulgarii comuniști.
După Revoluția din Decembrie 1989, România trebuia obligatoriu, după mersul normal al istoriei, să revină la forma de guvernare din 1947. Cu toate acestea nu s-a întâmplat acest lucru. Și bineînțels că știm cu toții din ce cauză. Iarăși nu am auzit vreun politician din occident să spună care este drumul corect al României, adică cea de monarhie constituțională!
De 34 de ani am tot spus și voi spune: România trebuia să repare greșala istorică din 30 decembrie 1947 și să revină la monarhie constituțională.
Din nefericire nu s-a întâmplat acest aspect.
Sunt convins că drumul României, statutul României în lumea asta, era mult, mult, mult mai bun și mai frumos cu Regele Mihai I al României.
Un OM de calibrul Regelui Mihai, cu conexiuni politice în cele mai importante state puternice din din Europa (văr cu Regina Marii Britaniei, cu Regele Belgiei, cu cel al Spaniei sau cu cel al Suediei), putea face lucruri uluitor de mândre pentru poporul român, iar astăzi nu mai stăteam în genuchi în fața marilor cancelarii din Europa. Chiar dacă suntem în UE și NATO, avem încă statutul de „fraierul de serviciu”, de executant umil.
Regele Mihai I al României, dacă era lăsat să conducă țara, o făcea într-o manieră elegantă, distinsă, cu o dragoste față de poporul român mult aleasă, dar din nefericire, încă pe pământ, răul are trecere prin cercurile cele mai înalte.
Dan Șarpe
poză preluată de pe site-ul Reîntregirea