V-am spus cu ceva timp în urmă de o discuție avută cu un prieten care lucrează la Consiliul Județean Suceava.
Din respect față de dânsul, o redau într-o formă mai periată, mai romanțată.
– Să știi, că Gheorghe Nucu, cum îi spui tu, cu greu acceptă înfrângerea de la locale! Suferă cumplit!
– Am auzit, îi răspund, dar în viață mai câștigi, mai pierzi.
– Oricum, lasă dezastru în spate… Și-a avansat cunoștințele, a luat bani de la rezervă și i-a dat primărilor liberali. Păcat că este atât de răzbunător.
– Dar nu-ți este frică să vorbești, îl întreb?
– Nu! Tu ai curajul să transpui ceea ce vorbim? Doar este o realitate!
– Pentru tine fac treaba asta.
– Spune-mi, te rog, i-a fost bine Sucevei cu domnul Nucu, îl întreb?
– Pentru majoritatea, pentru oamenii de rând, niciodată! Pentru o mână de oameni da!
– Nucu, cum îi spui tu, puterea i-a furat mințile. Se credea cel mai bun, cel mai deștept, de neînlocuit. I-am spus de câteva ori că greșește,dar degeaba! O pauză mai îndelungată nu-i strică. Păcat că nu a înțeles multe! Îți mai spun ceva: trebuie să ai încredere în oameni, să le oferi ceva bun, un trai normal, nu numai minciuni și tromboane sau să te înconjori numai de aplaudaci. Gheorghe Nucu a ajuns la un moment dat un fel de prim-secretar, cum era pe vremea comuniștilor.