La începutul săptămânii citesc o știre destul de întortocheată care bagă zăzanie în Justiția din România. Printr-o Decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, venită în urma unei sesizării din partea Curții de Apel din Brașov, se arată că deciziile de încetare a proceselor penale ca urmare a prescripției sunt contrare Dreptului European. Cu alte cuvinte avem o problemă europeană de drept în dreptul românesc.
Bine, această decizie a CJUE este una consultativă, nu obligatorie, dar s-ar putea ca unele instanțe din România să țină cont de ea, doar nu-i așa, trăim în Europa, și să o aplice. Ba mai mult, în numele acestei decizii procurorii care au pierdut procese în baza prescripției, pot redeschide unele procese sau poate chiar pe toate. Și uite așa se va ajunge din nou la un mare haos în Justiție plus vor fi șantaje economice, financiare, politice de care vom auzi în viitor.
Neconcordanța deciziilor/interpretrărilor în dreptul penal și civil din România cu cele din Europa nu ne face mai răi sau mai buni, ci doar tragem anumite concluzii personale care pot influența viața civilă, economică și politică a unui om.
Bine, este normal ca într-o democrație să avem mai multe puncte de vedere, pe anumite zone, dar când vine vorba de justiție trebuie să existe doar o ”singură voce” spusă de un judecător care la rândul lui să aibă o răspundere pentru ceea ce face, venită dintr-o lege, altfel ca orice hotărâre pe care o ia să fie una corectă-legală. Fără o răspundere, magistrații slabi ca pregătire sau cei cu greșeli, pot fi șantajați-folosiți ca o armă puternică de anumite grupuri de interese împotriva unor persoane incomode sau cu viitor.
Brambureala din justiție este una creată artificial pentru a facilita anumite persoane de virgulele sau interpretrările interpuse în anumite decizii luate fie de CCR fie de CJUE.
Pentru un judecător onest și cu frică de Bunul Dumnezeu din România îi este greu să ia o decizie când are pe masa o lege care are două interpetări juridice. Una venită din țară, iar cea de-a doua din Europa.
De fel și constituțional pentru un judecător există doar o singură ”supunere”. Și anume față de legea din România, neamestecul extern fiind interzis, dar când ești afiliat la ceva care vede altcumva o speță, atunci totul devine împrăștiat.
Justiția este oarbă, dar ce te faci atunci când ea, datorită științei, ”poate zări umbre la distanță”?
Dan Șarpe