I. După Revoluția din 1989 când s-a început a se călătorii prin Europa și în special la turci cu autocare direct din București și apoi din provincie am făcut și eu prima călătorie la Istambul împreună cu verișorul meu din București, Gheorghe Bojescu.
Înainte de a ajunge în marea metropolă de câteva milioane de locuitori am admirat frumusețile locurilor prin care treceam, fiind la prima călătorie în această țară.
Aici am fost cazați la un hotel pe marginea Marmarei, după care ne-am răspândit prin oraș admirând clădirile, magazinele, piețele, mai multe la număr, unde în permanență se aflau comercianți care cumpărau marfa noastră sau ne ofereau spre vânzare marfa lor.
Întâmplător am dat peste un comerciant evreu care cunoștea foarte bine limba română și care ne-a avertizat că noi le vindem marfa noastră turcilor foarte ieftin și peste câțiva ani o s-o cumpărăm de la ei cu de 3, 4 ori prețul mărit. Lucru ce s-a dovedit pe parcurs.
În oraș un furnicar de oameni de diferite confesiuni și atât în magazine cât și în localuri, se comportau foarte frumos cu străinii începători în ale comerțului, crezând că ne-au vândut marfa cu prețuri foarte bune.
Bucuroși că am obținut câțiva dolari, în urma acestei vizite, am zis că este momentul să ne răcorim pe o terasă la o bere, fără să ne dăm seama că era un local de lux și în final ne-a costat pentru 4 (patru) beri valoarea unui costum nou de tergal.
A doua zi am cumpărat două geci de piele, dar la intrarea în țară am constatat că erau de mușama fină.
2) II Cu toate cestea după puțin timp am hotărât tot cu verișoru din București să facem o a doua călătorie la Istambul împreună cu soțiile.
Bineînțeles am făcut schimburi de marfă, dar de data aceasta fiind mai atenți la tranzații și cu toate acestea am mai luat plasă și în specila la țigările Kent de exemplu.
Ne întrebau țigări aveți și aveam câteva carțușe două sau trei. După negociere la ieșire din magazin refuzau cartușele de țăgări motivând că sunt scumpe și le înapoiau. Când ajungeam la alt magazin să le vindem din nou surpriză, se desfăcea cartușul, noi neștiind că între timp ei aveam carțușe de Kent umplute cu rumeguș și de asemenea excrocherii au fost mulți români păcăliți.
Am intrat cu soțiile noastre prin magazinele mari, foarte bine aprovizionate și binențeles stimatele noastre doamne au făcut mai multe cumpărături, în general cu articole de damă.
Din prudență am localizat magazinul știut într-o interesție mare și la întoarcerea în autocar am constatat că am uitat ceva în magazin cu o anumită valoare.
3) III După câteva săptămâni am făcut a treia călătorie la Istambul de data aceasta numai cu verișoru din București. Din nou am poposit la un hotel unde la intrare m-i s-au luat pașapoartele la recepție.
De data aceasta m-am deplasta într-o piată mai mică unde am distribuit (vândut) marfă aproape în întregime, rămânând câteva obiecte într-o sacoșă.
Plimbându-ne prin oraș am dat de magazinul unde am uitat sacoșele cu marfă și surpriză, după aproape 3 săptămâni am întrebat patronul de sacoșa uitată care mi-a fost înapoiată cu întreaga marfă. Am mulțuimit frumos și am apreciat gestul patronului turc.
A doua zi din nou prin oraș rămânând puțină marfă nevândută.
Noi, eram cam obosiți de la drumul lung și de la piață și la un moment dat apare un turc tânăr, elegant îmbrăcat care s-a oferit să ne cumpere ce mai aveam noi de vânzare, înainte de a ajunge la hotel.
Verișorul meu m-a lăsat pe mine să negociez și să merg cu el la patronul lui, care după spusele și semnele lui stă aproape.
Nedându-mi seama ce-mi pregătește l-am urmat pe turc traversând strada, el făcând semn la un taxi, ne-am urcat, după care a pornit în trombă.
După puțin timp am realizat că am luat plasă făcând imprudența să mă urc în taxi.
Pe scurt am ajuns peste Bosfor în zona turcească și cu toate insistențele mele de a opri mașina n-am avut succes.
La o intersecție unde era un polițist am luat câțiva metri pe o străduță strâmtă, oprindu-ne în fața unui restaurant (bar). Am intrat în local, am luat loc la masă, el a comandata câte o cafea și a apărut și două cadâne.
La mesele din local erau mai multe persoane, în special tineret și din local o scară urca la un bar de unde au început să coboare tineri.
Imediat mi-am dat seama că aici mi se pregătește ceva și am început să ies din local prin locul pe unde am intrat și doi bodyguarzi care erau la ieșire m-au oprit, m-au mobilizat și au început să mă urce sus la bar.
M-am luptat cu ei, nu au reușit să mă urce sus în schimb m-au băgat într-un separeu și sub amenințări m-au buzunărit peste tot.
Aveam asupra mea câtiva dolari, câteva mărci, lei românești și ruble rusești. Mi-au luat dolarii și mărcile și m-au întrebat de pașaport. Le-am explicat că pașaportul a rămas la hotel, dar la care le-am răspuns că nu cunosc denumirea hotelului.
M-am zbătut de câteva ori să fug, dar nu am reușit.
După aceia au avut o discuție între ei, eu fiind speriat și îngălbenit, apoi au decis să-mi dea drumul.
La ieșire din local pe un zid de 2 metri se plimba un cetățean cu o armă făcându-mi semn să trec, iar la câțiva metri, la intersecție, se afla postul de poliție.
Am mers la stația de autobuz și cu mărunțișul ce mi-a rămas am ajuns din nou ținând minte zona de unde am plecat și unde mă aștepta vărul meu cu bagajele de circa două ore, încercând să ia legătura cu poliția după dispariția mea.
În final am ajuns cu vărul meu din nou la hotel explicându-i cu amânuntul ce am pățit.
Vărul meu văzăndu-mă prin ce dramă am trecut a comandat la bufetul hotelului o sticlă de conac pentru a mă calma și a mă scoate din starea în care mă aflam și am reluat din nou discuția și nu știam ce să facem, să spunem la colegi ce-am pățit sau nu. Dar între timp tot la masa de lângă noi, au apărut doi colegi tineri din autocar care au pățit același situație ca mine, tot la același loc, la același local numai că după ce au luptat cu turcii, au venit bătuți măr și cu suma de 4 mii de mărci luați.
Din discuții erau din Tulcea și rămănând fără bani ne-am consultat cu toții făcând o chetă ca să-și cumpere și ei câteceva. Făcând un pic de investigație am aflat că gașca organizată de mafioții turci practicau și cu alții aceiași metode de ai atrage în localul sau alte locuri, punând a le lua la turiști pașapoartele pe care ei la rândul lor le vindeau cu o mie de dolari sau mărci bucata.
Din ultima vizită la Instambul m-am ales cu o sperietură soră cu moartea și de atunci părul meu (podoaba capilară) a început să se albească, iar inima s-o ia razna câteodată.
Din excursiile făcute la Istambul cu toate pățăniile avute am rămas plăcut impresionat de frumusețile văzute în această mare metropolă.
Ca glumă am încercat și eu să văd unde țin turcii aurul luat de la noi, de la români, sau să văd unde au sabia lui Ștefan cel Mare, dar în final am zis: mulțumesc Bunului Dumnezeu că m-am întors întreg acasă!