De Ziua Culturii Naționale (I)

    0
    88

    Doina

    De Mihai Eminescu

    De la Nistru pân’ la Tissa
    Tot românul plânsu-mi-s-a,
    Că nu mai poate străbate
    De-atâta străinătate.
    Din Hotin și pân’ la mare
    Vin muscalii de-a călare,
    De la mare la Hotin
    Mereu calea ne-o ațin;
    Din Boian la Vatra-Dornii
    Au umplut omida cornii,
    Și străinul te tot paște
    De nu te mai poți cunoaște.
    Sus la munte, jos pe vale
    Și-au făcut dușmanii cale,
    Din Sătmar pân’ în Săcele
    Numai vaduri ca acele.
    Vai de biet român săracul!
    Îndărăt tot dă ca racul,
    Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
    Nici îi este toamna toamnă,
    Nici e vară vara lui,
    Și-i străin în țara lui.
    De la Turnu-n Dorohoi
    Curg dușmanii în puhoi
    Și s-așează pe la noi;
    Și cum vin cu drum de fier
    Toate cântecele pier,
    Zboară păsările toate
    De neagra străinătate;
    Numai umbra spinului
    La ușa creștinului.
    Își dezbracă țara sânul,
    Codrul – frate cu românul –
    De secure se tot pleacă
    Și izvoarele îi seacă –
    Sărac în țară săracă!

    Cine-au îndrăgit străinii,
    Mâncă-i-ar inima câinii,
    Mânca-i-ar casa pustia,
    Și neamul nemernicia!
    Ștefane, Măria ta,
    Tu la Putna nu mai sta,
    Las’ arhimandritului
    Toată grija schitului,
    Lasă grija sfinților
    În sama părinților,
    Clopotele să le tragă
    Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
    Doar s-a-ndura Dumnezeu,
    Ca să-ți mântui neamul tău!
    Tu te-nalță din mormânt,
    Să te-aud din corn sunând
    Și Moldova adunând.
    De-i suna din corn o dată,
    Ai s-aduni Moldova toată,
    De-i suna de două ori,
    Îți vin codri-n ajutor,
    De-i suna a treia oară
    Toți dușmanii or să piară
    Din hotară în hotară –
    Îndrăgi-i-ar ciorile
    Și spânzurătorile!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.