Ultima ninsoare
Oraşul vechi, îmbrăţişat de alb – bătrână doamnă toată numai farduri- Totuna pentru noi. Căci ne despart Acum ninsori şi-n zăpezite garduri.
Se smulg din cer podoabe de argint Şi-aproape toate-n palma mea se sfarmă. Această clipă-ncerc să o respir Şi-o simt în mine ca pe-un foc de armă.
Irepetabil ninge azi, aici.
Chiar amintirea pare să nu fie.
Te chem cu gândul, poate vei veni Să alergăm nebuni prin galaxie.