„Revoluţia” din 1989 a pretins că ne-a adus democraţia pe tavă. Şi încă neînvăţaţi cu mizeriile capitaliste, am şi crezut că trăim o democraţie. Dacă la început chiar era, ulterior ea a fost permanent subminată de indivizi bine plasaţi în punctele cheie din politicul românesc astfel încât să ajungem o colonie cu aspect de republică. Dacă veţi privi în urmă, sunt convins că-i puteţi identifica fără efort pe cei ce au subminat democraţia din România. Reţeta se petrece la indigo şi în Ucraina, numai că Ursul s-a cam săturat…
În orice caz, după 1989 s-a profilat un lucru care subminează orice activitate democratică: supremaţia minorităţii. Dacă în Parlament minorităţile fac jocul – vezi traseul UDMR – în viaţa civilă promovarea minorităţilor etnice şi sexuale prin aşa-numita discriminare pozitivă este o evidentă ofensă la adresa democraţiei. Cu atât mai mult cu cât această impunere se face prin lege. Dacă într-o democraţie minoritatea se supune majorităţii, lucrurile nu mai stau deloc aşa în prezent. UDMR, cu cei 7%, sunt acel plus ce îi trebuie unui partid aflat sub procentul de 51% necesar pentru a guverna de unul singur. Partidul e astfel obligat să facă alianţă cu partidele minoritare intrate în Parlament pentru a depăşi acest prag. UDMR este partenerul ideal care şi-a negociat poziţiile în guvern datorită acestui procentaj.
Calculul este simplu, iar UDMR este supercalificat în acest troc. Şi, dacă PNL şi PSD se acuză reciproc de guvernări dezastruase, nu am văzut pe nimeni să acuze UDMR care a fost în aproape toate guvernele postdecembriste, fie roşii, fie albastre, fie portocalii ori galbene sau verzi, violet… Aşa că râma care a ros permanet din osul puterii vorbeşte stâlcit româneşte.
Dar atacul asupra democraţiei continuă şi în societate. Minorităţile sunt promovate în diverse funcţii publice, chiar dacă nu au calificarea necesară. Aşa s-a ajuns ca grupuri bine organizate de inepţi să ajungă să aibă frâiele puterii de unde să poată face ceea ce ştiu mai bine: să devalizeze România. Tot ei au impus „reforme”. Cele mai tembele din toate timpurile. „Dăi prostului putere şi primul lucru care îl vace este să-şi îngroape învăţătorul!” spune un proverb. Păi nu credeţi că tocmai asta se întâmplă? Reforma învăţământului este tembelizare voită a copiilor. O Românie care este mereu pe podium la olimpiadele internaţionale trebuie demolată. Copiii români nu trebuie să-i depăşească pe cei care au colonizat-o! Şi de 30 de ani învăţământul românesc este dinamitat pas cu pas! Asta e România educată? Norocul nostru e că încă mai sunt învăţători şi profesori dedicaţi, copii, dar şi părinţi, responsabili care luptă pentru erudiţie şi reuşesc să ţină trena unui învăţământ de calitate, care din păcate devine tot mai fragil. Dinamitarea învăţământului se realizează tocmai cu concursul minorităţilor etnice pentru care se rezevă (cică pozitiv) discrimatoriu locuri în învăţământul superior, când, de fapt, acolo trebuie să acceadă numai cei foarte buni (indiferent de culoare sau grai) care se pot întoarce în societate cu un plus de capital intelectual pentru a fi modelele elevilor. Ori, un candidat la corigenţă nu va putea oferi niciodată erudiţie atunci când ajunge la catedră şi nu va fi un model de urmat, ba din contă, vor ucide dorinţa de a învăţa a elevilor.
O altă minoritate prea mult tolerată este cea sexuală. Nu cred că ea trebuie să ajungă să-şi impună practicile lor domestice într-un spaţiu public cum este şcoala. De fapt limita de toleranţă a fost depăşită încă de când li s-au permis defilările îmbrăcaţi sumar, debordând în gortesc şi lipsă de bun simţ. Da, democraţia se bazează pe bunul-simţ. Dar el a devenit o pasăre rară. Şi atunci când nu mai există cel puţin în spaţiul public, dar mai ales în administraţia publică, este clar că nu mai este vorba de democraţie. Iar din 2020 gunoaiele nici nu se mai obosesc să o simuleze.
Ce-i de făcut? Dacă ne dorim democraţie, trebie să reinstituim bunul-simţ, iar el nu se poate face decât prin impunerea în punctele decizionale din tot spaţiul public a oamenilor erudiţi care să fie ascultaţi şi luaţi ca modele pentru a (re)educa populaţia. Modelele de până acum au fost numai nocive, caracterizate de o aroganţă scârboasă. Nu cred că trebuie să amintesc că ultimii doi preşedinţi de stat au demonstat-o cu prisosinţă. Ei bine, chiar dacă politica este o arenă cu lei, o democraţie veritabilă nu trebuie să aducă în faţa poporului monumente de inepţi, în nici un caz! Reuşita unei societăţi stă în educaţie. Şi ea începe de acasă cu firescul „Bună ziua!”, „Mulţumesc!”, „Vă rog!”, „Mă scuzaţi!”…
Probabil că erudiţii sunt şi ei minoritari şi impunerea lor ar însemna tot un rabat de la democraţie. Aşa ar fi dacă şi ei ar fi lipsiţi de bun-simţ! Dar nu se va întâmplă niciodată asta cu un om înţelept! Promovaţi înţelepţii şi veţi trăi bine şi veţi avea o Românie educată!
Anton Minu