Au plecat și aceste alegeri, dar repede la anul vor veni altele (vom avea localele și parlamentarele). Ce au lăsat în urmă? Mai departe o ură, o dezbinare între români și o speranță în mai bine.
Este greu să credem ca după cinci ani de zile, cât va mai sta domnul Klaus Iohannis la Cotroceni, România va arăta mai bine, mai modernă, iar viața noastră, a românilor, se va îmbunătăți. Ne-a demonstrat că în perioada 2014-2019 nimic nu a realizat. Președintele s-a delimitat de popor și s-a dus cu bâta spre PSD, iar social-democrații speriați s-au pierdut în fața masivului Iohannis și nu l-au demis așa cum era normal, politic, mai ales când vezică a trecut de limitele constituționale.
Speranța de mai bine vine în momentul în care îți imaginezi cum ai vrea să fie viața, iar când ești trezit brusc, te speli pe față cu apă rece și mergi mai departe, treci la faza normală.
În cei 30 de ani, cât a trecut de la Decembrie 1989, am observat că, noi, românii, ne-am hrănit din promisiunile vândute fie de FSN, PDSR, CDR, PSD, PD, PDL, fie de cei din Uniunea Europeană, încât am luat mult în greutate, bine, glumesc, asta doar pe hârtie. În realitatea viața noastră a fost una feudală, primitivă, scurtă și plină de aventură numai atunci când intrai în contact cu alcoolul.
Am mai spus-o și o mai spun: orice politician care ne promite ceva și nu-și respectă cuvântul trebuie judecat ca un criminal care-și premeditează fapta.
Ce-am mai observat? Noi, cei trecuți de prima tinerețe, ne mulțumim cu puținul. O parte din visele avute prin ani ’90 s-au spulberat, iar altele nu le mai avem sau ajung mai greu. Cei tineri se mulțumesc cu internetul, telefoanele mobile, cu o viață sedentară, iar restul se transformă în dorință virtuală. Băieții de astăzi, viitorul țării, s-au dus spre zonele feministe, vor pantaloni mulați, blugi rupți, gleze la vedere, uitând că bărbăția stă în caracterul, curajul și știința dobândită în școală. Modelele tinerilor din 2019 sunt diferite față de 1995. Totul a evoluat sau involuat, chiar nu-mi dau seama!
Majoritatea dintre noi, neavând un crez politic, stă liniștită acasă. Nu-și mai consumă din energie pe alegeri, simt că sunt înșelati, exemple le au în spate, dar speră, speră, în Moș Crăciun, care-i plecat mai tot timpul prin alte zone ale lumii, poate pe alte planete, iar la noi nu mai ajunge.
Poveste președintelui pentru încă cinci ani este scrisă. Ea va ajunge la noi pe capitole, și numai în clipa în care regizorul consideră momentul potrivit. Părerea actorului nu-i relevantă, dar a publicului contează, mai ales cândare puterea de a-l lăsa pe actor cu sala goală.