A doua zi din luna lui aprilie, îndemnat de o vreme frumușică, m-am dus să vizitez fostul Orășel al Copiilor din municipiul Suceava.
Înarmat cu o șacosă din plastic, în caz că voi găsi urzici, am coborăt strada Cetății și m-am îndreptat spre locația unde pe vremea lui Ceaușescu se întâmplau lucruri interesante, frumoase pentru copii.
Scările din beton, ciobite pe unele zone, îți arătă direcția de mers. Mi-am adus aminte că pe vremuri, cu 33 de ani în urmă, pe lângă trepete era o bară din metal, mai exact din țeavă, vopsită verde, de unde puteai să te prinzi.
După 20 de metri făcuți spre zona cetății, o nostalgie m-a cuprins dintr-o dată.
Mi-am amintit de naveta spațială care era amplasată chiar la intrarea în parc, cum cobori pe stânga, iar în jurul ei mai era o rachetă și iarna, de sărbători, foarte mulți brăduți.
În nava spațială puteai intrat, chiar m-am jucat de nenumărate ori, în schimb rachetuța era doar de formă.
Ceva mai la vale erau niște căsuțe din lemn. Una, unde aveai și puțină căldura, era distribuită paznicilor, iar restul, adică încă 6 căsuțe, dacă îmi aduc bine aminte, erau locuite doar vara cînd se organizau tabere.
Aproape de pădure era un labirint, mese pentru tenis de masă din beton, mai erau anumite machete din metal unde mai făceam tracțiuni sau pentru alte sporturi.
Mai aveai un loc asfaltat dedicat anumitor întâlniri, un spațiu unde erau depozitate stegulețe și diferite materiale educaționale și multă curățenie.
Cu câțiva pași înainte de a urca scările spre Cetatea de Scaun un câine m-a adus la realitate prin lătratul lui. I-am vorbit frumos și mi-a dat pace după care m-am apucat de strâns urzici.
Astăzi, după 32 de ani de când a fost închis-distrus Orășelul Copiiilor, întâlnești o ruină supărăcioasă, mizerie multă, câini maidanezi, de parcă nimic frumos nu a mai existat pe vremuri.
Dan Șarpe