În drum spre Vatra Dornei, obosit fiind, domnul Prim-Ministru opri pe Mestecăniș să se binecuvânteze cu o gură de oxigen.
Delegația a tras aproape de un popas, lângă o băncuță și o măsuță acoperită.
Mândru de el, dl. Nicolae Ciucă coboară din mașină într-o viteza demnă de un soldat, întindându-și brațele, iar dintr-o suflare încercă să înghită tot aerul ozonificat din apropiere
- Doamne, cât e de frumos și ce aer tare aveți în Bucovina! Te invidiez domnule președinte Flutur, dar stai, că simt ceva neplăcut! Oare ce-i?!
Privirea domnului Ciucă se învârti la 180 de grade într-un ritm iute și demn de un conducător de oști. Ea se așează asupra unui tomberon plin de gunoi. Același lucru observă și Președintele CJ Suceava, iar fața se înroși de supărare dintr-o dată.
„Am să-l ard pe Codreanu că m-am făcut de cacao. Să mai ceară bani pentru combinațiile lui.”
Deranjat de miros, Prim-Ministru României se urcă repede în mașină, dar pământul din jurul lui se zgudui. Sperit își aruncă privirea prin geamul autoturismului și văzu câteva camioane pline cu lemn care într-o viteza amețitoare cobor Mestecănișul.
- Ce-i asta, domnule Flutur? Sunt mai zgomotoși că rachetele rusești.
- Nimic șefu, doar niște camioane cu lemn care se îndreaptă spre fabricile austriecilor. Îmi pare rău, dar asta-i este porunca!
- Nu-i nimic, nu-i nimic! Mi-am adus aminte!
Coloana încercă să se deplaseze, dar privirea domnului Ciucă îi fu răpită de o construcție pe un vârf.
- Probabil că se construiește un hotel în această zonă frumoasă, gândi cu voce tare domnul Ciucă.
- Șefu, îi răspunse șoferul, este vestita groapă de gunoi de pe Mestecăniș.
Vocea Primului Ministru se opri, dar gândul îi merse mai departe. „Chiar așa de proști suntem?”
Dan Șarpe