Eva Kaili, unul din vicepreședinții Parlamentului European, este acuzată de corupție, combinații murdare, etc, etc. Cică procurorii i-au găsit sume de bani nejustificați, așa cam câteva sute de mii de euro, la dumneaei în casă, lucruri care pentru un politician român, de talie națională, ar fi ceva de râs, chiar batjocoritor.
Păi, la cum merg treburile în România, sume de sub un milion de euro le găsești și la un amărât de primar de comună, iar la unul mai baștan, mai șmecher, valorile cresc considerabil, așa de la șase zero în sus.
Se vehicula, în preajma alegerilor parlamentare, mai ales cele de după 2004, că pentru un loc eligibil pe liste, din cauza imunității, trebuia să decartezi sute de mii de euro, iar pentru o oră de campanie la un post național, trebuia să plătești cam valoarea unei case.
Ceea ce s-a întâmplat cu doamna sau domnișoara de la PE este o frecție la un picior de lemn, dacă comparăm cu România.
Vă mai dau câteva exemple. După privatizarea petrolului, gazelor și a siderurgiei de la Galați, se zvonea că domnul Năstase s-a pricopsit cu sume uriașe, de ordinul miliardelor de euro, fapt ce a tras mânia viitorului președinte al României, care la rândul lui a devenit super bogat după o muncă istovitoare în politică.
Eva Kaili, la fel că și alți politicieni care cad în mână procurorilor, fie au derapat urât, încălcând orice limită a bunului simț sau au deranjat pe cineva mult mai puternic, iar atunci soarta le este pecetluită imediat.
Corupția și politica au mers „la braț” de când îi lumea, iar ca să faci dreptate trebuie să resetezi toată politica mondială, ceea ce nici măcar Papa de la Roma nu o poate face.
În schimb poți face o dreptate pentru „ochii poporului”, un fel de „circ și pâine” oricând se cere.
Cât despre dreptate, normalitate, sunt lucruri care nici în legislație nu sunt prinse.
Dan Șarpe