Drumul prin viață

    0
    123

    Era la final de august. Vremea începu a se zburli, iar noaptea să prindă mai mult teren, toate acestea sunt semne că toamna își intră în drepturi.

    În apropiere de o localitate de munte, doi cocostârci tineri stăteau pe o pajiște și discutau aprins despre marea lor aventură care va urma, adică de migrarea lor în țările calde.

    Adânci înfipți în discuții nu erau atenți la faptul că în apropiere de ei două vulpițe flămânde îi monitorizau.

    O cioară care trecu deasura lor și îi avertiză! Bă, fraierilor, vedeți că îndată intrați în burțile unor vulpi ce tocmai vă filează. La cât sunteți de neatenți și de nepricepuți mă mir că mai respirați.

    Unul dintre cocostârci se uită cu frică înainte, înapoi și repede zări vulpile. Haide să o întindem frate că devenim hrana cea de toate zilele la cele două dihănii.

    Înainte de a-și luă zborul o vulpe șireată, cum se știe din poveste, încercă să-i combine pe cei doi tineri cocostârci.

    Dar unde plecați frumușeilor? Vă este frică de noi? Stați să vă explicăm cu se merge în țările calde, doar am fost anul trecut pe acolo, știu cum e. Drumul este lung și plăcut. Haideți mai aproape de noi, tinerilor, să discutăm așa ca de la prieten la prieten. Nu vă speriați, noi nu suntem periculoase! Suntem prietenoase și iubitoare de discuții!
    Bă, spuse unul dintre cei doi cocostărci, să nu crezi în ce vorbește roșcata aia. Te minte! Știu de la mama și tata că genul acesta de vorbe dulci nu duc într-un final la ceva bun! Nu-ți fă griji, îi răspunse celălat cocostârc! Știi că am viteză la decolare dacă cumva le trece ceva prin cap. Stai puțin, le las să vină lângă de mine!

    Cel de-al doilea cocostârc ceva mai credul decât primul, se lăsă ademenit de vorbele dulci ale vulpiței și stătea liniștit în timp ce vulpea cea șmecheră se apropie de dânsul.

    Blânoasa când consideră că este aproape de cocostârcul cel credul se aruncă ca o săgetă spre el, dar când să pună botul pe unul din picioarele animalului se auzi niște strigăte de luptă. Erau părinții cocostârcului care se apropie de sus într-o viteză către vulpe.

    De frică vulpea nu finaliză atacul și bătea în retragere, iar cocostârcul se ridică de pe sol spre cerul albastru.

    După câteva clipe de la coșmarul prin care trecuse cocostârcul cel tânăr, mama acestuia se apropie și îl atinse blând cu o aripă. Ai grijă puiule, drumul prin viața este scurt dacă crezi în toate vorbele frumoase!

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.