Dumitru a lui Bojescu, un român care locuiește în Cernăuți de mai bine de 85 de ani, își luă paltonul, pălăria primită cadou de la mama când era flăcău și ușurel se îndreptă spre biserica din cartier.
A auzit de la oameni că statul ucrainean vrea să naționalizeze Sfântul Locaș, să-l treacă la Biserica Ortodoxă Ucraineană, să-i fugărească pe colegul și prietenul lui din copilărie, părintele Constantin care la o vârstă înaintată încă slujește cu bucurie în limba română. Bineînțeles mai are alături doi preoți tineri la fel de români ca și preotul Constantin.
Nemulțumiții de ucraineni, gândi Dumitru Bojescu, vor să ne ia până și biserica. Din 2014 am trimis copiii noștrii ca soldați pe front, unii chiar de pe strada unde stau. Mulți s-au întors doar în copârșeu. Le-am dat și o parte din pensia mea, din economiile noastre, pentru a ajuta armata ucraineană, dar cu toate acestea nu suntem înțeleși. Trebuia de mult să ripostez, încă din clipa în care strănepoata nu a mai putut învăța la școală în limba română. Am zis, suntem români, ne-am născut și ne-am trăit viața aici, în Cernăuți, dar în același timp suntem și ucrainenii, doar trăim în Ucraina.
În drum spe biserică se întâlni cu câțiva prieteni care l-a avertizat să stea cuminte acasă. La biserică este vuiet mare și scandal. Preoții români s-au baricadat în curtea Sfântului Locaș, iar cei care vor să năvălească trag cu putere de poarta uriașă din fier. Până la urmă poarta va ceda și Biserica va fi luată cu forța de către ucrainenii care-și doresc cu putere ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să fie peste tot.
Nea Dumitru Bojescu nu se intimidă de sfaturile primite și își continuă mai repede drumul către Sfântul Lăcaș.
Într-un final a ajuns unde și-a propus.
La vreo 150 de metri de intrarea în Biserică erau vreo 100 de persoane care discutau aprins. Bătrânul român trecu printre ei, salută și se îndreptă spre poarta de fier a Bisericii.
Din sutele de persoane adunate, repede un tânăr, vorbitor de ucraineană, l-a luat la întrebări pe Dumitru Bojescu. Unde mergi?
Nea Mitică, într-o română impecabilă i-a răspuns că vrea să se roage în Sfânta Biserică.
Tânărul nu l-a înțeles, dar repede primi o traducere de la cineva de lângă el.
Pentru tine, de astăzi, este închisă Biserica. Pleacă de aici!
Dumitru Bojescu se făcu că nu pricepe ce-i spuse tânărul și își vedea de a lui treabă, dar în momentul în care atinse clanța ușii de fier, tânărul îi dădu un brânci.
Bătrânul Bojescu se dezechilibră și căzu.
Pălăria primită de la mama se rostogolea pe caldarâmul din fața ușii, iar capul lui nea Mitică se izbi de piatra cubică.
Bietul Bojescu a rămas întins. O femeie tănără i-a sărit în ajutor. Cu o voce calmă îl întrebă pe nea Mitică dacă-i totul în regulă.
Sunt român, veni răspunsul și repede nu plec! Și eu sunt româncă și la fel nu plec de aici!
Dan Șarpe