Eleonora, femeie crescută la țară, cu rădăcini adânci înfipte în tradițiile populare românești, cu dragoste de pământ, animale și de Biserică, luase o decizie dură. Se hotărî să-și vândă văcuța la un domn pe care îl văzuse des prin sat, era un fel de achizitor de animale.
Nu luase mult pe ea, vreo 2000 de lei. Nu-și dorise de fel să scape de animăluț, dar nu mai avea puterea și nici ajutor pentru a o ține.
Văcuța ieșise din curtea bătrânei, iar cu o privire gingașă se uitase către locul unde s-a născut și a trăit vreo 8 ani. Se citea în ochii animalului o tristețe uriașă.
Eleonora nu putea să privească cum era dusă spre camion Fetița ( așa i-a pus numele văcuței una din strănepoate).
După ce animalul a fost urcat în mașină, Eleonora se apucase de bocit. Plecarea Fetiței era pentru ea o lovitură grea.
Văcuța parcă a simțit-o și într-o disperare puternică începu a plânge și dânsa. Ruperea forțată de locul unde s-a născut, de locul unde a trăit, unde a dat alți vițelași, de dorul după Eleonora și după copilași, toate acestea s-au adunat și în bietul animal.
Mugetul repetat al Fetiței i-a provocat o reacție puternică bătrânei. Cu o mișcare energică, Eleonora deschise poarta și cu o putere nevăzută se îndreptă spre mașina în care a fost urcată văcuța.
Era prea târziu, camionul se mișcase, iar ușor, ușor dispăru în zare, ca și cum nicinu a fost.
Bătrâna se simțea murdară, își trădase unul din prietenii ei de bază. Nu mai avea motiv de a fi fericită. Lacrimile curgeau pe fața bunicuței, de parcă i-ar fi murit cineva foarte drag.
A stat pe loc, câteva minute bune, se uita în zare, la banii primiți pe văcuță. Repeta aceste mișcări de mai multe ori până înțelese că Fetița nu mai vine acasă.
La un moment dat, Eleonora se retrase spre casă. Aplecată de ani, dar mai ales de durerea vinderii văcuței, biata femei se rugă Bunului Dumnezeu să o aducă acasă pe Fetiță. Doru de ea era așa de mare încât toate gândurile s-au îndreptat către animal.
Am fost o trădătoare, gândi cu glas tare Eleonora. Trebuia să o țin pe Fetița așa cum puteam.
Ceva se întâmplase! În zare se vedea acel camion pe care o luase pe Fetița cum se apropie de casa bunicuței.
Mașina ajunse în dreptul curții, iar din camion achizitorul de animale coborî și cu o voce calmă îi spuse Eleonorei: ți-am adus vaca, nu pot să o iau, rage prea tare pentru a mă deplasa cu ea.
Bătrâna bucuroasă de o asemenea veste îi mulțumii Domnului că i-a ascultat rugăciunea, iar cu lacrimi în ochi se îndreptă spre Fetița. Totul revenea la normal! O minune se produse!
Dan Șarpe