Faptul că cine are puterea militară își rezervă dreptul de a controla ce își dorește, uitând de existența legilor, tratatelor, respect între state, mă face să cred că omenirea revine la acei ani, pe care îi consideram dispăruți sau trecuți în istorie, din secolele trecute, când cel puternic controla totul, iar legea era departea învingătorilor.
Europa a fost, secole la rând, o putere militară, economică, culturală, enormă. Să nu uităm, Războiul de Independență din SUA, secolul al XVIII-lea, Franța a sprijinit militar, economic America, deci nu greșesc când spun că democrația americană a avut la început un miros franțuzesc.
Astăzi, Europa este varză din punct de vedere militar, excepție rămânând mai departe țări cum este Rusia, Turcia, iar din spate încearcă să vină puternic Ucraina. Restul statelor au ceva care s-ar asemăna a armată micuță profesionistă, pedantă, virgină pe alocuri, fapt ce ne spune că suntem foarte vulnerabili.
Dacă America are planuri de cuceriri teritoriale, Rusia negreșit, Turcia probabil „coace” ceva, Ucraina este bucuroasă să rămână cu ceea ce are, posibil cu gânduri de răzbunare, restul Europei este la mila Domnului. Să tremuri în fața rusului sau a americanului ori de ce nu, al ucraineanului, este total anormal.
Cu liderii politici enorm de slabi din Franța, Germania, Anglia (state cândva puternice din toate punctele de vedere), Uniunea Europeană s-a trezit într-o criză financiară-militară-economică mare.
Din resursele Europei, din rezervele Europei s-au dat pe războiul din Ucraina și pe emigranți. Acest lucru ne-a făcut vulnerabili, iar Rusia, SUA, China, India cunoscut și se distrează de minune.
Dan Șarpe